(Kedvesem,).
Într-adevăr, seara petalele se închid.
Nici n-am vrut să te sărut,
Ci doar să te simt lângă mine un pic,
Cum îşi doreşte pruncul mama.
Părul sălbatic se uneşte cu ramul altoit,
Şi eu sunt mai bun de când m-ai altoit cu săruturi,
Draga mea,
Şi sunt şi mai frumos, cum e noaptea
De la noianul de stele.
Eşti caldă: vânt vernal aducător de ploi,
Care-i învaţă pe copii de-a prinselea
Şi trezeşte iarba din noroaie.
De mult te-a aşteptat pădurea stufoasă a pieptului
Unde se-nfruntau cete de patimi cu trofee de coarne.
Şi acum, iată,
Pasc în pace crinii cuvintelor tale
Şi micsandrele.
Căci ai venit, pentru că trebuia să vii,
Draga mea.
Încă-i întuneric,
Nu ni se vede nici răsuflarea,
Dar florile de gheaţă deja lucesc pe geam,
Afară se crapă de ziuă
Şi eu încă vorbesc săruturi.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o iubire profundă și transformatoare. Prezența persoanei iubite aduce pace și frumusețe, vindecând rănile trecutului și aducând o stare de armonie interioară.