Treișdoi am împlinit –
acest poem m-a uimit
Fesfe-
sele:.
Cadou, cu care surprind,
arome de bar mă cuprind,
mine
sine.
Treișdoi au trecut,
Două sute n-am avut,
Sumă,
Țară!.
Puteam să fiu lector,
nu simplu copist tocitor,
biet
valet.
Am eșuat, că la Szeged,
m-a respins de la catedre,
domnu’
sobru.
Cu un aviz rapid, năuc,
pentru poemul, „N-am tătuc”,
spadă
trasă,.
ce glia și-a susținut.
Amintindu-mi spiritul,
cu foc
pe loc:.
„D-ta, cât am o rațiune,
nu predai niciunde” –
bufni,
luci.
Vrăjit fiind Horger Antal:
bardul va urî sintaxa,
slabă
vrajă -.
Te voi sălta cu totu’,
nu la nivel mediocru,
nerod
norod.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dezamăgirea unui poet care, de ziua lui, reflectă asupra eșecului său de a deveni lector universitar. El rememorează respingerea sa de către Horger Antal și frustrarea de a nu-și atinge potențialul.