Nu am tată, mamă n-am,
nici dumnezeu și nici neam,
nici leagăn, nici giulgi nu am,
nici sărut, nici dragă n-am.
De trei zile n-am mâncat,
nu-s flămând, nici săturat.
Anii-mi douăzeci – putere,
i-o vând orişicui mi-o cere.
Şi de nimeni nu o vrea,
poate dracul s-o-ndura.
Tâlhar cu sufletul curat,
şi om ucid de-s obligat.
M-or prinde, m-or spânzura,
în drag pământ m-or îngropa,
din inima-mi minunată
va creşte iarbă-nveninată.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente profunde de singurătate, disperare și lipsă de apartenență. Vorbitorul se simte abandonat de familie, societate și chiar de divinitate, fiind împins la marginea existenței și confruntat cu gânduri sumbre despre moarte și neant.