Attila Jozsef – Biblica

(Biblica).
Parul tău se prelinge-n groase bucle negre,
Precum catranul binemirositor
Când se revarsă aburind din căldarea de doi hectolitri.
Şi pluteşte-ncreţit precum trei
Stoluri de corbi negri viguroşi –
Sânii tăi, iubito,
Seamănă cu coşuri pline de pâini bălaie.
Te-nrudeşti
Cu uriaşele
Vaci calde
Care, în cireada cu miros de lapte,
Se culcă una lângă alta
Pe malul cu sălcii. –
Să ne scăldăm în râu, inimă lângă inimă,
Căci şi noi suntem puri,
Poate curgem şi noi cu apa curată.
Sunt curat, de-aceea sunt
Pentru că te iubesc,
Îl văd pe Dumnezeu dăruindu-i
Inimii tale inima sa.
Şi văd şi
Că prin tine mi s-a-nfăţişat –
El este eterna mea iubire
Şi moarte.
Iubito, noi într-atât de mult ne dorim, ne iubim peste poate,
Că deja ne lepădăm de pudoare, de hainele abia-mbrăcate.
Şi de-ar cădea peste mine pietre groaznic de multe şi mari,
Iar tu ai sta tolănită, precum înserarea, pe nori diafani şi rari.
Istoria ar putea să ne-alunge-n două colţuri ale Europei,
Ai putea-ndrăgi un alt băiat ce te-ar dori cu focul patimei.
Iubito, precum împreună, puteţi vâsli pe ape-n sus –
Dar pe Domnul, draga mea,
Pe plăcutul, marele meu Dumnezeu,
Nu-l abandona.
iulie-august 1925