O! Nordul, Nordul lumilor polare,
Cu sloiuri ce privirile-ți înșală,
Scăldate-ntr-o eternă rumeneală
De basm; o, culmile fără suflare!.
Doar norii plâng pe margini de ghețare,
Pe-ncremenite mări ca de sineală,
Străluce „Aurora Boreală” –
Inel de-argint al nunților solare.
Dar noapte ce coboară lin din ceață,
Și ard ca-n vis castelele de gheață
Haotic cu reflexe de sidef.
Iar surâzând mai mândră decât toate,
A Nordului semeață zeitate
Se-nalță peste-albastrul relief.
Sensul versurilor
Piesa descrie frumusețea și măreția peisajelor nordice, cu accent pe elemente precum aurora boreală, ghețarii și castelele de gheață. Natura este personificată printr-o zeitate semeață, subliniind puterea și splendoarea acesteia.