William Shakespeare – Pagina 5

Sonetul 42 [Sonnet XLII]

Că ea este a ta nu-s supărat, / Cu toate c-am iubit-o mult de tot, … →

De nu e nou nimic și tot ce este-a / Mai fost cândva, o, mintea … →

Nici teama mea, nici sufletul profet / Al lumii ce prin vremuri a privit / … →

Ah, muza mea, ce lipsă-n exprimare, / Deși are câmp larg să mă inspire, / … →

Cândva, în poezii am cam mințit: / „Nu pot iubi mai mult”, așa-am pretins, / … →

Cum să îţi cânt valoarea-n mod decent / Când tu eşti partea bună ce-o vădesc? … →

Ca un actor ce-abia a debutat, / Care, cu trac, își uită partitura, / Sau … →

Când văd că orice lucru care crește / Numai o clipă poate fi perfect; / … →

Trândavă Muză, ce-o să faci știind / C-ai neglijat frumosul cel real? / Frumos, real, … →

Peste deal şi valea mare, / Prin tufişuri, prin zăvoi, / Peste ghimpi, peste hotare, … →