(o nălucire din mintea mea).
Ce să-ți cânt, mamă, ce să-ți cânt?!
Pe unde-am fost eu lumea nu cântă!
Ci numai tremură sub bici,
plânge și priveghează
și scuipă sânge.
Ce să-ți cânt?!
Te uiți la mine, mamă,
ca la o arătare străină și bolnavă…
Nu sunt stafie!
Sunt om, mamă!
Mi-e foame și mie!
Dar, mai ales mi-i sete!
O, nu de apă!
De viață, mamă,
de viață-adevărată!
Fără ziduri…, fără lanțuri…,
fără paznici la poartă…,
fără Satan, în gânduri, de gardă.
O, mamă,
va veni o zi când nu vei mai plânge!
Și-atunci fiul tău o să cânte,
Să cânte și luminii, și ție,
Să cânte de bucurie
Cântec de mărire,
cum a cântat lui Dumnezeu,
David,
din psaltire!…
Sensul versurilor
Piesa exprimă suferința și dorința de eliberare a unui fiu care a văzut ororile lumii. El tânjește după o viață autentică, lipsită de constrângeri, și promite mamei sale că va veni o zi când va cânta de bucurie.