Victor Hugo

Victor Hugo – Bărbatul și Femeia

de

Bărbatul este cea mai elevată dintre creaturi.Femeia este cel mai sublim ideal.Dumnezeu a făcut pentru bărbat un tron, pentru femeie un altar.Tronul exaltă, altarul sfințește.Bărbatul este creierul, femeia este inima.Creierul primește lumină, inima primește iubire.Lumina fecundează, iubirea reînvie.Bărbatul este puternic prin rațiune, femeia este invincibilă prin lacrimi.Rațiunea convinge, lacrimile înduioșează sufletul.Bărbatul este capabil de eroism, … Citește mai mult

Victor Hugo – Ioana Doarme

de

Dulci, ochișorii, mâine și-i va deschide-abia;În somn, mi-a prins un deget, umplând mânuța sa;Iar eu, citesc, cu grijă ca nimeni s-o deștepte.Gazeta ce mă-njură dând sfaturi înțelepte:La Charenton să-i ducă pe cei ce m-ar citi!Pe rug să fie arsă, orișice carte-aș scri!Un ziar invită lumea, cu lacrimi pe pleoape,Pe străzi să-mi dea cu pietre, de … Citește mai mult

Victor Hugo – Ioana la Întuneric e Pusă și la Post

de

Ioana la-ntuneric e pusă și la postCăci nu știu ce făcuse. Iar eu, fără de rostM-am dus să văd proscrisa cum sta la cotineațăȘi-i strecurai, în umbră, borcanul cu dulceață.Nelegiuire mare. Toți dimprejurul meuCe stau veghind la paza moralei tot mereuS-au încruntat, când Ioana îmi spuse fără preget:– N-am să mai vâr de-acuma în nasu-mi … Citește mai mult

Victor Hugo – Unui Poet Orb

de

Din Contemplații, Cartea întâi.Îți mulțumesc, poete! Tu, oaspete divin,Vii să te-arăți pe pragul cu lari al casei mele!Și nimbul tău de aur, de sacre versuri plin,Străluce pe-al meu nume precum un cerc de stele.Cântă! Cânta și Milton; cântă! cânta Homer.Cu simțurile ceața poetul o desprinde;Zărește orbu-n beznă lumi de lumini și cer.Trupescul ochi când stins … Citește mai mult

Victor Hugo – Nu Osândiți Femeia Ce Se Vinde

de

Femeia ce se vinde n-o osândiţi nicicând.Nu ştii ce grea povară o va fi apăsând,De câte zile foamea izbeşte-n faţa-i suptă!Când cu virtutea vântul nenorocirii luptă,De câte ori, asemenea ei, femei învinse,Vom fi zărit, firave, cu braţele întinse,Precum zăreşti adesea pe-un ram că străluceşteUn strop de ploaie-n care tot cerul se-oglindeşte:Îl scutură copacul, el tremură, … Citește mai mult

Victor Hugo – Ce Se Întâmplă la Feuillantines Prin 1813 (Fragment)

de

Din Lumini și umbre (1840).Copii cu frunți naive plecate-n jurul meu,Cu dinți de perle-n gură, spunând: De ce? mereu.Voi, ce punând probleme de gravitate pline,Voiți oricărui lucru, obscur și pentru mine,Să-i știți anume rostul, deplin, hotărâtor,Și-n gândurile mele să scormoniți de zor;– După plecarea voastră, copii, petrec adesPosomorât lungi ore, ca-n loc, apoi să-mi țes,Adânc, … Citește mai mult

Victor Hugo – Moise Pe Nil

de

Şi chiar atunci fiica faraonului veniîn fluviu să se scalde, însoţită de sclaveleei, care mergeau de-a lungul ţărmului.BIBLIA: EXODUL.– „Surori, mai rece-i unda când se revarsă zorii.Veniţi: pe lângă vetre mai dorm secerătorii;Şi ţărmu-i încă solitar;Din Memfis se înalţă un murmur şovăielnic;Iar jocul nostru-n crânguri, atât de feciorelnic,Îl văd doar razele de jar.Palatu-ntreg al tatei … Citește mai mult

Victor Hugo – Când Intră Copilașul

de

Când intră copilașul e râs și bucurieȘi dulcea lui privire se oglindește vieÎn ochii tuturor.Și cea mai tristă frunte și mai împovăratăSe descrețește, pruncul curat când se aratăZâmbind gânguritor.De-i primăvara-n floare sau de-i noiembrie-afară –Și ne-ncălzim cu toții la flacăra sprințarăÎn sobă scăpărând,Copilu-aduce viața cu el, ne lumineazăȘi-l alintăm și râdem, iar mama-l privegheazăCum calcă, … Citește mai mult

Victor Hugo – Balada I: O Zână

de

Regina Mab m-a vizitat:Ea face în somn să privegheze sufletul nemuritor.Emile Deschamps, Romeo și Iulia.Dragu-mi e visul când dimineață,O mândră zână pășind abiaVine ca floarea și cu dulceațăC-o diafană și blândă față,Își pleacă fruntea asupra mea.Ea atunci lira îmi acordeazăȘi îmi rezice c-un glas ușor,Povestiri multe ce-nminuneazăBravilor care nu mai viază,Ce zac în ticnă în … Citește mai mult

Victor Hugo – Zburătorul la Zăbrea

de

Fetiță amată, de ce șezi închisăÎn aceste ziduri cu porți ferecate?Și de ce zăbreaua nu o ții deschisă,Să privești la lună pân’ la miez de noapte? Fetiță, deschide-mi, căci mi-i frică tare,Prin întuneric, noaptea, când încep să umbleStriga, tricoliciul și-a morților umbre,Cu mantii de neguri pân-în ziua mare. Fetiță, eu nu sunt sihastru de munte,Ce … Citește mai mult