Versuri corectate și adnotate
Din Lumini și umbre (1840).Copii cu frunți naive plecate-n jurul meu,Cu dinți de perle-n gură, spunând: De ce? mereu.Voi, ce punând probleme de gravitate pline,Voiți oricărui lucru, obscur și pentru mine,Să-i știți anume rostul, deplin, hotărâtor,Și-n gândurile mele să scormoniți de zor;– După plecarea voastră, copii, petrec adesPosomorât lungi ore, ca-n loc, apoi să-mi țes,Adânc, … Citește mai mult
Şi chiar atunci fiica faraonului veniîn fluviu să se scalde, însoţită de sclaveleei, care mergeau de-a lungul ţărmului.BIBLIA: EXODUL.– „Surori, mai rece-i unda când se revarsă zorii.Veniţi: pe lângă vetre mai dorm secerătorii;Şi ţărmu-i încă solitar;Din Memfis se înalţă un murmur şovăielnic;Iar jocul nostru-n crânguri, atât de feciorelnic,Îl văd doar razele de jar.Palatu-ntreg al tatei … Citește mai mult
Când intră copilașul e râs și bucurieȘi dulcea lui privire se oglindește vieÎn ochii tuturor.Și cea mai tristă frunte și mai împovăratăSe descrețește, pruncul curat când se aratăZâmbind gânguritor.De-i primăvara-n floare sau de-i noiembrie-afară –Și ne-ncălzim cu toții la flacăra sprințarăÎn sobă scăpărând,Copilu-aduce viața cu el, ne lumineazăȘi-l alintăm și râdem, iar mama-l privegheazăCum calcă, … Citește mai mult
Regina Mab m-a vizitat:Ea face în somn să privegheze sufletul nemuritor.Emile Deschamps, Romeo și Iulia.Dragu-mi e visul când dimineață,O mândră zână pășind abiaVine ca floarea și cu dulceațăC-o diafană și blândă față,Își pleacă fruntea asupra mea.Ea atunci lira îmi acordeazăȘi îmi rezice c-un glas ușor,Povestiri multe ce-nminuneazăBravilor care nu mai viază,Ce zac în ticnă în … Citește mai mult
Fetiță amată, de ce șezi închisăÎn aceste ziduri cu porți ferecate?Și de ce zăbreaua nu o ții deschisă,Să privești la lună pân’ la miez de noapte? Fetiță, deschide-mi, căci mi-i frică tare,Prin întuneric, noaptea, când încep să umbleStriga, tricoliciul și-a morților umbre,Cu mantii de neguri pân-în ziua mare. Fetiță, eu nu sunt sihastru de munte,Ce … Citește mai mult
Îți mulțumesc, poete! În pragul casei mele,Mi te dezvălui mie ca oaspete divin;Coroana ta de versuri, cu aurul din ele,Pe numele meu pune un nimb cu stele plin.Cântă! Milton cânta; cântă! Homer a cântat.Cu simțurile, ceața poetul o scrutează;Zărește-o lume clară-n tărâmul înnoptat.Când trupul și-a stins ochiul, al minții luminează.A un poète aveugle.Merci, poète! – … Citește mai mult
Hic chorus ingens.. Colit orgia.AvienusPreste zidul monastirei ce se vede-n depărtare,luna fața-și învălește ca și pentru-o taină mare!Duhul mieze-nopții trece și-ngrozire răspândi;De douăsprezece oare cu-aripa-n clopot lovi.Precum tunetul ce norii limpezește și străbate,astfel vuietul se-ntinde pe culmele-nvecinate.Însă iată-acum tăcere după vuiet a urmat..S-ascultăm! Ce se aude? Ce nou glas a răsunat?O, cerule! Bolte, turnuri, porți, … Citește mai mult
Din Balade; traducere de Constantin Negruzzi.Nemernica lor umbră prin frunze tremurândO vei videa, pe vânturi sau pe vrun nor săltând.Sau ușoare ca visul, urcându-se din mareȘi scânteind în aer c-o blândă suspinare;Iar glasul lor cel dulce, plăpând, melodios,Ți-a mângâia auzul c-un sunet tânguios.Andre Chenier.I.Când va sosi momentul, copii, ca să murițiȘi veți zbura spre ceruri, … Citește mai mult
Lumea veche.Destul, o, flux! E vremea de-acuma să cobori,Prea te-ai suit departe. Mai mult ca-n alte ori.Posomorât, sălbatic, te zbaţi fără măsură.De ce adâncu-ţi cheamă, de parcă are gură?Ce-i zgomotul şi umbra şi ploaia ce-o repeziŞi vântul negru, noaptea ce-n trâmbiţi îl purcezi?Vuieşti, urcându-ţi valul, de crezi că-i vreo minune.Destul! De-aici încolo, opreşte-l să mai … Citește mai mult
Când tu cânți, alintată,Pe brațele-mi, la sân,Auzi cum câteodatăGându-mi răspunde lin;Cântul tău resuscităO zi din traiul meu;O, cântă, a mea iubită,O, cântă dar mereu!Când râzi, pe a ta gurăAmorul a descins,Orice prepuiturăDeodată s-a și stins;Zâmbirea ta-i ferităDe orice cuget rău;O, râzi, o, râzi, iubită,O, râzi, o, râzi mereu!Când tu dormi, lină, pură,Sub ochiul meu umbros,Suflarea … Citește mai mult