Victor Hugo – Serenadă

Când tu cânți, alintată,
Pe brațele-mi, la sân,
Auzi cum câteodată
Gându-mi răspunde lin;
Cântul tău resuscită
O zi din traiul meu;
O, cântă, a mea iubită,
O, cântă dar mereu!
Când râzi, pe a ta gură
Amorul a descins,
Orice prepuitură
Deodată s-a și stins;
Zâmbirea ta-i ferită
De orice cuget rău;
O, râzi, o, râzi, iubită,
O, râzi, o, râzi mereu!
Când tu dormi, lină, pură,
Sub ochiul meu umbros,
Suflarea ta murmură
Cuvânt armonios,
Pe corp neacoperită,
Lipsindu-ți vălul tău…
O, dormi, o, dormi, iubită,
O, dormi, o, dormi mereu!

Sensul versurilor

Piesa este o declarație de dragoste profundă și adorație față de persoana iubită. Exprimă bucuria și liniștea pe care o aduce prezența și acțiunile acesteia, fie că este vorba de cântec, râs sau somn.

Lasă un comentariu