https://versuri.pro Versuri corectate și explicate Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 ro-RO hourly 1 https://wordpress.org/?v=6.9 https://versuri.pro/wp-content/uploads/2026/01/cropped-favicon-32x32.png https://versuri.pro 32 32 https://versuri.pro/victor-eftimiu-epigrama-2 https://versuri.pro/victor-eftimiu-epigrama-2#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 http://versuri.pro/?p=87981 →]]> Când mi s-a propus să fac parte din gruparea politică Goga-Cuza, care a durat foarte puțin.
Toată viața democrat,
M-am gândit și n-am trădat,
Orice grabă strică treaba:
Mă făceam cuzist degeaba!

]]> https://versuri.pro/victor-eftimiu-epigrama-2/feed 0 https://versuri.pro/victor-eftimiu-serenada https://versuri.pro/victor-eftimiu-serenada#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000 http://versuri.pro/?p=10648 →]]> Deschide fereastra, iubito,
Apari în balconul cu flori
Mai albă ca florile albe,
Mai blondă ca blondele zări.
Colane de perle se-nșiră
Pe cerul albastru și clar,
Deschide fereastra, iubito,
Să-ți dau toată noaptea în dar….
Zefirii prin ramuri s-alungă,
Parfume în noapte plutesc,
Adaugă nopții parfumul
Și farmecul tău pământesc.
Cântarea pe strune suspină,
Balconul rămâne pustiu
Deschide fereastra, iubito,
Căci mâine va fi prea târziu…

]]> https://versuri.pro/victor-eftimiu-serenada/feed 0 https://versuri.pro/victor-eftimiu-intr-un-sonet https://versuri.pro/victor-eftimiu-intr-un-sonet#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000 http://versuri.pro/?p=10666 →]]> Într-un sonet aș vrea să-nchid trecutul
Ce și-a înfipt săgețile în mine
Și inima făcutu-mi-a ruine
Când nepăsarea nu-mi dăduse scutul.
E strâmtă haina lui, o știu prea bine,
Cum ar putea să-ncapă neîncăputul?
Sonetul, vai, asemenea cu lutul
Ce sufletul încătușat ni-l ține.
Adeseori, când mintea mea se-abate
Spre țărmuri vechi, de-atâta timp uitate,
Călătorind pe-a vremurilor apă,
Mă-ntreb, simțind cum sângerează rana:
Cum ar putea sonetul să încapă
Cât mi-a-ncăput în inimă, sărmana?

]]> https://versuri.pro/victor-eftimiu-intr-un-sonet/feed 0 https://versuri.pro/victor-eftimiu-parisul-acuma https://versuri.pro/victor-eftimiu-parisul-acuma#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000 http://versuri.pro/?p=10649 →]]> Parisul acuma-i o carte închisă,
Nu-i nimeni la pândă sub vechile-arcade,
Nu-i nimeni în parcuri, pe poduri nu-i nimeni
Şi nicio lumină pe ape nu cade….
Începe un clopot prelung şi răsună…
Din clopot în clopot chemarea pătrunde,
Şi-n unde, sub bolţile vechilor poduri,
Profunde acorduri ecoul răspunde.

]]> https://versuri.pro/victor-eftimiu-parisul-acuma/feed 0 https://versuri.pro/victor-eftimiu-vulturul https://versuri.pro/victor-eftimiu-vulturul#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000 http://versuri.pro/?p=10667 →]]> Vulturul m-a mușcat de mână când l-am încătușat,
Dar s-a-nvățat cu mine și stă legat în curte;
Un câine l-a umplut de purici, pisica l-a scuipat.
Îi place viața nouă… În grohăituri scurte,
Mănâncă mult… i-e lene… începe să se-ngrașe.
În ochii mici și roșii zadarnic caut cerul;
Aripa i-e greoaie, privirile sunt lașe,
Vulturu-și pierde zilnic simbolul și misterul.
Găinile trec calme, cotidiane, proaste,
Pe lângă el. Vulturul ia grații de păun;
Imperial se uită la păsăreasca oaste,
Căci el numai cu porcul se simte frate bun.
Îl obosește bolta de-atâtea ori brăzdată,
De nu-și înalță ochii spre cerul azurat?
Vulturul nu-și ridică privirea niciodată,
Căci a lăsat-o veșnic spre stârvul căutat.
Acuma plouă-n curte și curtea-i o băltoacă.
Cu gheara-ncătușată – sinistru epitaf –
E fericit vulturul… s-alintă și se joacă
În ploaia care-l spală de purici și de praf.

]]> https://versuri.pro/victor-eftimiu-vulturul/feed 0 https://versuri.pro/victor-eftimiu-de-nu-ma-poti-iubi https://versuri.pro/victor-eftimiu-de-nu-ma-poti-iubi#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000 http://versuri.pro/?p=10650 →]]> De nu mă poți iubi, frumoaso,
Căci altul ți-e stăpân pe veci –
De ce, când te-ntâlnesc în cale
O clipă – ochii nu ți-i pleci?
De nu mă poți iubi, frumoaso,
Întoarce-ți ochii de la mine;
Tu știi ispita ce se-ascunde
În fundul apelor senine;
În prefăcuta-mi nepăsare,
În genele mereu plecate,
Tu nu-nțelegi mărturisirea
Iubirii mele zbuciumate?
De nu mă poți iubi, femeie,
Întoarce-ți ochii – căci mă tem
Să nu le-ntunece lumina
Întâiul dragostei blestem!…

]]> https://versuri.pro/victor-eftimiu-de-nu-ma-poti-iubi/feed 0 https://versuri.pro/victor-eftimiu-colinda-vantului https://versuri.pro/victor-eftimiu-colinda-vantului#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000 http://versuri.pro/?p=10668 →]]> De mult, de mâine și de ieri
În muguri, în nouri și izvoare
Sunt eu — aceeași sărbătoare
Cu miile de primăveri,
Cu toate primăverile,
Cu toate Învierile,
Cu toate bucuriile
Când sosesc Floriile,
Cu serile când Deniile
Îsl limpezesc vedeniile,
În aurul de seară
În flacăre de ceară,
Când catapetesmele
Le cuprind miresmele
Fumului sfințit,
Când în asfințit
De tragică Vineri,
Arhanghelii tineri
Cu aripi cernite —
Fulgere mocnite —
Trec în vâlvătaie
Și din trâmbiți taie
Marile tăceri
Marile dureri.
Nourii de tuci
Pe cele trei cruci
Și desfac perdele
Să se vadă stele
Și-n cerul senin
Cel ce înviază
Înmiită rază —
Lumină de crin
În veci să se vază!

]]> https://versuri.pro/victor-eftimiu-colinda-vantului/feed 0 https://versuri.pro/victor-eftimiu-unui-vechi-confrate https://versuri.pro/victor-eftimiu-unui-vechi-confrate#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000 http://versuri.pro/?p=10652 →]]> (Cântecul milei).
Îmbătrânim, maestre
Bagi de seamă?
Pe-al nostru scris trec ani și ani de zile
Începem să contăm printre fosile
Revistele ce ies nu ne mai cheamă!
Cu rime noi, cu ritmuri mai subtile,
Au răsărit atâți poeți de seamă!
De umbra noastră nimeni n-are teamă!
«Nu-nvie morții, – e-n zadar, copile! ».
Dar totuși, parcă inima-ți învie
Când vezi că vreo cucoană te mai știe
În unele reuniuni burgheze.
Și mai ales te prinde bucuria
Când vezi cum, achitându-și datoria,
Confrați mai tineri vin să te lanseze.

]]> https://versuri.pro/victor-eftimiu-unui-vechi-confrate/feed 0 https://versuri.pro/victor-eftimiu-tricolorul https://versuri.pro/victor-eftimiu-tricolorul#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000 http://versuri.pro/?p=10669 →]]> Descoperă-te-n fața drapelului ce vine
Purtat de mâini voinice în sunet de fanfare.
În fiorul de mărire ce-și taie drum prin tine,
Vorbește vitejească, străvechia-mbărbătare,
Descoperă-te-n fața drapelului ce vine!.
E roș de gloanțe steagul, dar soarele s-adună
Și firele-i de aur s-aprind în foc și ard,
Mătasea învechită acuma-i o cunună
Și nu mai pare zdrențe al patriei stindard,
Căci razele de soare pe fruntea lui s-adună.
Cu soarele în creștet pornește Tricolorul
Și goarnele răsună și inimile bat –
Cu ochii plini de lacrimi s-oprește trecătorul:
Un frate scump el vede în orișice soldat,
Și toți sunt mari în clipa când trece Tricolorul!.
Ce mari sunt toți acuma! Drapelul zdrențuit
E mult mai sfânt ca pânza bogată din altar:
Nu fumul de tămâie și nu sfințitul dar
Al cuminecăturii cu roșu l-au stropit,
Ci sângele atâtor Cristosi ce s-au jerfit.
Un trup străpuns de gloanțe fu masa lui de-altar.
Și soarele și ploaia și vântul l-au boltit,
Închină-te, când trece drapelul zdrențuit!.
Drapelu-i mărturia izbânzilor trecute,
Mândria cea de astăzi și visul necurmat –
Și-așa cum trece-n soare măreț, înflăcărat –
Semeață mărturie a gloriei trecute,
Cu ochii duși la locuri pe unde-a fluturat,
Drapelul își visează fâsiile pierdute!.

]]> https://versuri.pro/victor-eftimiu-tricolorul/feed 0 https://versuri.pro/victor-eftimiu-departe-cine-stie https://versuri.pro/victor-eftimiu-departe-cine-stie#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000 http://versuri.pro/?p=10636 →]]> Departe, cine știe în ce oraș ploios
Cu tâmplele în palme vei fi gândind la mine,
Privind spre cerul umed, tomnatec, somnoros –.
Departe.. cine știe în ce oraș ploios..
Cu fruntea sprijinită pe degetele pale
În ochii tăi, străino, aduni melancolie
Răsfrângi tristeți de toamnă în lacrimile tale –.
Cum stai așa.. cu fruntea în degetele pale..
Afară plouă.. plouă.. și vântul toamnei bate
Cântând întristătoarea și vaga-i melodie,
În jurul meu s-așterne pustiu.. singurătatea –.
Afară plouă.. plouă.. și vântul toamnei bate..
Și mă gândesc la tine, frumoaso de departe,
La ochii-n cari se stinge un dor de mângâiere,
La soarta nendurată ce calea ne-o desparte –.
Și mă gândesc la tine, frumoaso de departe..
În sufletu-mi coboară tristeți sfâșietoare
Și golul din odaie se-mprăştie în mine.
Durerea ta, străino, pustiul tău mă doare –.
Și-n sufletu-mi coboară tristeți sfâșietoare..
Și-acum, când cade seara din cerul somnoros,
Când tot mai larg se-ntinde în jurul meu pustiul
Te stingi și tu, ca mine, urzind un vis frumos –.
Departe, cine știe în ce oraș ploios!…

]]> https://versuri.pro/victor-eftimiu-departe-cine-stie/feed 0