Aș vrea să sparg obloanele
să năvălească înăuntru lumini nemaivăzute.
Să mă urc în carul mare, și să-l mân, fără cai,
Pe cărări neștiute.
Să îmbrățișez toți copiii de pe pământ.
Să citesc toate cărțile ce-au fost scrise și sunt.
Să leapăd toată frunza ce-am tăiat-o câinilor
în ultimii ani
Să zgâriu tot mucegaiul și cotul să-l simt între golani.
Să sparg temperaturile constante cu aburi de sute de grade.
Să sparg cu pietre inertia din oamenii cumsecade.
Să usuc cu arșița nouă câte lacrimi au curs pan-acum
și să dau la o parte pereții care ne-ar sta în drum.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința de a schimba radical viața, de a depăși obstacolele și de a trăi experiențe noi și intense. Este un imn pentru eliberare și transformare personală, cu un ton optimist și plin de speranță.