Nici cupele de-argint nu-mi plac,
nici auritele pocale,
ci dintre toate cel mai drag
îmi e căușul palmei tale.
Vor trece ani. Și-nnoitoare,
cu-aceeași dragoste de fată,
voi bea din palma ta, de care
n-am să mă satur niciodată.
Pe-același drum, ca la-nceput
vom dogori mereu la față.
Și-ntâia brazdă-am să-ți sărut
pe-obrazul însemnat de viață!
Dar dacă, în aceeași zi,
mi-ai da să beau din mari pocale,
eu, dintre toate, m-aș opri
tot la căușul palmei tale.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o dragoste profundă și durabilă, care transcende timpul. Vorbitorul preferă simplitatea și intimitatea unei relații autentice, simbolizată prin căușul palmei, în locul bogăției materiale.
