Versuri corectate și adnotate
Dumitru țărănoiul, dulgher și lăutar,Nu tulburase satul vorbindu-i în zadar.Cu binele nu merge.L-am încercat de-a surda.Au scos din noi și untul, cu sângele, și urda,Și zerul. O cocleală rămâne pentru noi,De nu te bagi iscoadă și sugă la ciocoi.Eu slugă la jigodii nu m-aș vedea să fiu;Mă-ngrop mai repede de viu.Te strădui fără noimă și … Citește mai mult
De când mă știi, am luat asupra meaPovara-ntotdeauna, Doamne, cea mai grea.Și tot urcând în coastă, vream s-aratCă nu mă dau poverile-ndărăt.O suferință între alte douăN-am socotit-o suferință nouă.Haide și tu, așază-te-n spinare.Mă simt voinic. Pe cine ce-l mai doare?Cine-i strein și singur, cine?Să urce-n cârcă, pe samar, la mine.Hai, ticăloșii, blânzii, toți de-a valma,Câți … Citește mai mult
Parc-ar fi căzut din cerLuna nouă-ntr-o livadăȘi i-au pus un lemn mâner,Ca să ție bine-n coadă.Și cum umblă în răspărPrin grâu zvelt ca păpurișul,Pare luna-ntr-adevărCă-și începe secerișul.Leana seceră și taie,Cinge snopii pe mijloc,Și din snopi clădește claie,Câte cinci, din loc în loc.Pe când Craiul Nou, din cer,Mai târziu s-a bucurat,Surioara lui de fierArgintiu, cum a … Citește mai mult
Când ți-ai pornit clădirea altarului visat,Vezi că, furat de izme, să nu te fi înșelat.De vreme ce-ai să umbli prin suflete-n cuvinte,Te legi de la-nceputuri, visând, cu jurăminte.Dezgropi pe om din beznă, faci stelele să cânte,Să n-ai deșertăciune, nici har să te-nspăimânte.Cu tainele nu-ncape de-a glumă să te joci:Câte cuvinte-n carte, atâtea-s și găoci.Așteaptă alte … Citește mai mult
Se potolise spaima. Din casa sfărâmatăMai șovăiau trei ziduri în picioare.Podelele-n cinci caturi zburaseră deodatăȘi rămânea văzduhul posac învelitoare.Din creștet până-n pivniți clădirea era una.Bătuseră ploi negre trei ani de nopți, la rând.Prin casă găunoasă treceau că-n câmp furtunăȘi viscolul de iarnă nebun și buciumând.În ce-a fost o fereastră păzea-ncruntat un câine,Nedezlipit de vatra stăpânului … Citește mai mult
Luna s-a suit în zareDin pământ, cât o căldare,Și pe cât se tot ridicăMoara-n râu se face mică.La iazul de platinăCumpăna se clatină.Și cred că-i un meșteșugLună prinsă de belciug.Cobilița-n cer se urcă,Sprijinită-n crac de furcă,Pe când moara, strânsă glugă,Ține loc de buturugă.
Epilog.Au câștigat ciocoii războiul lor cu țaraȘi s-au ales plugarii cu morții și ocara.Sus inimile sterpe! Trăiască putregaiul!Sărbătoresc se-ntinde în București alaiul,Și nengropați, pe drumuri, ucișii zac dovadăCă cine mai cârtește, ca și ei va să cadă.Trăiască și guvernul și brava lui armată,Că-mpușcă la comandă pe mamă și pe tată.Între flăcăii noștri și noi, acei … Citește mai mult
Atât e numai mâna, de apucat și dus?Nu. Ea-ntărește graiul și spune ce-ai fi spus,Mai limpede, și vorbe de nu ți-au mai rămasOri n-ai, grăiește mâna cuvântul fără glas.Că gestul, în tăcere, acoperă și areAceleași înțelesuri la sute de popoare.S-ar fi ales de tine ceva, Adame, ciung?Ai fi putut răzbate un drum atât de lung,Dacă-ți … Citește mai mult
Sunați de seară ca-ntr-o dimineațăParcă sunați din altă viațăDintr-un văzduh, ce părea pierdutV-ascult și v-am recunoscut.Nu știu ce chin mă ia și mă frământăCând iar v-ascult cum vocile vă cântăNu vreți să stați pe loc puțin,Să mă gândesc ce-i, alean ori chin?Muncesc în mine aripi să-ncolțeascăDintr-o pruncie îngereascăȘi neputând ieși, la cer, să batăMă doare … Citește mai mult
Porniră și norii.Convoaie duc toamna-n mormânt.Grămezi de lințolii se sfâșie-n vânt.În lupta cu corbii, vârtej cu cocorii,Sosesc în cohorte, se duc în cirezi.Ca bivolii negri, întinși după coarne.Năvală de șuier, de suflet și carne-Și doliul înfășăȚării și livezi. Din negură fulgerul sare.L-astupă un munte ce treceȘi-apoi se despică în zece.Pe culmi zboară spume și valuri … Citește mai mult