„Egalitate! Fraternitate!”.
Se vaietă prin arbori vântul..
Şi pare-un glas pierdut pe stradă,
Ce cântă-a morţii serenadă:
„V-acopere pe toţi pământul..
Nimic!.. rămâne-n veci cuvântul
Din a vieţei tristă sfadă!..
Se vaietă prin arbori vântul
Şi pare-un glas pierdut pe stradă..
Aţi înţeles deznodământul?
Ca într-o stranie baladă,
S-adună oasele grămadă,
Ne face fraţi pe toţi mormântul.
Se vaietă prin arbori vântul..
Sensul versurilor
Piesa explorează ideea egalității în fața morții, unde toți oamenii devin frați în mormânt. Versurile transmit un sentiment de deznădejde și melancolie, sugerând că singurul lucru care rămâne în urma vieții este cuvântul, în mijlocul unei lupte triste.