Versuri corectate și adnotate
Trecea în cârjă sprijinitPe ulița pustie,Și-n caterincă, ostenit,El învârtea necontenitO veche melodie.Era un cântec ce-l știamDe-acasă, dintr-o seară..Cum l-ascultam pierdut la geam,Mi se părea că mă vedeamLa noi, acasă, iară..Și-atâtea lucruri s-au ivitÎn mintea mea cu dânsul!Dar când bătrânul gârbovitSfârși romanța, m-a lovitPe negândite plânsul..
I.De ce sunt trist, mă-ntrebi? O, iartă, iartă!Nu pot să-ţi spun… La ce ţi-aş spune ţie?De ce să-ntunec dulcea veselieDin ochii tăi cu jalea mea deşartă?.Tu eşti un crin ce creşte pe câmpieŞi poţi să stai de strajă-n rai, la poartă.Pe mine însă un blestem mă poartăCa pe o frunză dusă-n vijelie..De aceea lasă clipele … Citește mai mult
Sunt nopți când mă asemuiCu fiul de-mpărat,Ce străjuia sub pomulCu merele de aur;Ca el veghez (când noapteaCe-n juru-mi s-a lăsatTăcută și târzie-i)Sub pomul fermecat,Ce poartă-al fantezieiNeprețuit tezaur…Sunt visurile meleCe noaptea îmi răsarMai vii decât atunceaCând în odaie-i soare;Și eu mă lupt cu somnul,Gonindu-l în zadar,Întind spre ele mâna,Cu râvnă-adâncă, darMă-nvinge-n veci stăpânaPutere-adormitoare…A doua zi, când … Citește mai mult
Se spune-n basme c-a trăitDemult, demult pe lume-odatăUn biet copil orfan, robitDe-o vrăjitoare blestemată.În lanțuri ea-l ținea oricând,Și el plângea de disperare,Dar lacrimile-i, picurând,Se prefaceau mărgăritare.Iar vrăjitoarea le strângeaȘi tot mai multe vrea să strângă,Încât din ce mai mult plângea,El tot mai mult avea să plângă.Asa, copii obijduițiPe lumea noastră sunt poeții,Încătușați și chinuițiDe vraja … Citește mai mult
Zăceau priveliștile moarteSub cerul sur, în asfințit,Și-abia mai auzeam departeUn glas de crivăț amorțit.În mijlocul naturii mute,Eram eu singur călător:Îmi aminteam de vremi trecuteȘi mă visam în viitor.Iar din imperiul tăceriiSe desprindeau fulgi mari de nea:Cădeau încet, cădeau puzderiiÎn urma și-naintea mea.
Vii să-mi bați iar în fereastră,Tânăr soare auriu,Și zăpada de pe coastăFuge ca argintul viu.Saltă gureșe șuvoaie,Spumegate și zglobii.Cântă cinteze-n zăvoaieȘi-n văzduhuri ciocârlii!Ca zăpada care piereDupă veacul iernii greu,Piei și tu de-acum, durere,Iarna sufletului meu!Albe la fereastră, douăCrengi de măr mi-au înflorit:Vino, primăvară nouă,Vreau să uit c-am suferit.
E noapte; la micuța casăFereastra licăre-n lumină.Vezi fețe vesele la masă:Ei povestesc glumind și-nchină.Tu, singur, te strecori prin ceațăȘi-arunci privirea cu sfială:Te-apucă dor de-o altă viață,De liniște patriarhală.În vis, te-apropii de fereastră,Și numa-n vis le tulburi pragul:„Primiți, primiți la vatra voastrăSă hodinească și pribeagul…”
Cu părul nins, cu ochii miciȘi calzi de duioșie,Aieve parc-o văd aiciIcoana firavei buniciDin frageda-mi pruncie.Torcea, torcea, fus după fus.Din zori și până-n seară;Cu furca-n brâu, cu gândul dus,Era frumoasă de nespusÎn portu-i de la țară.Căta la noi așa de blând,Senină și tăcută;Doar suspina din când în cândLa amintirea vreunui gândDin viața ei trecută.De câte … Citește mai mult
Când l-a zărit venea în susDin răsărit, ea din apusDe nu mă-nșel era-n aprilie,Copil și el, și ea copil.Cum s-au văzut, cum și-au zâmbitDragi și-au căzut și s-au iubitȘi-au hoinărit în jos și-n sus.Spre răsărit și spre apus.Dar ceasul cel fatal veniEa râse, el îngălbeni.S-au despărțit și ea s-a dusSpre răsărit, el spre apus.S-au despărțit … Citește mai mult
O grădină îngeri meșteriZugrăvit-au la fereastră,Și e frig în casa noastră,Ca subt bolta unei peșteriDormi, copile, dormi!. Vântul în ogeac suspină,Miscă-ntruna clampa ușii;Amorțit-au greierușiiSub căușul de făină –Dormi, copile, dormi!. Ce ridici mânuța mică?..Fulgii albi de nea se scutur:Peste cap îți zboară-un flutur,Ciripește-o rândunică..Dormi, copile, dormi!