Smsoso – Versuri.pro

Te Vreau, Te Ador și Presimt

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Te vreau, te ador și presimt.
De-aș vrea să existe iubire
Aș vrea să existe blestem
Să pot să dau lumii de știre
Că iubesc, am curaj și mă tem.
Mă tem că n-am o pereche
Cu care să mor împăcat
Și-ambigua stare de veghe
Îmi spune că ceva s-a-ntâmplat.
Aș avea de la tine pretenții
Și bune și rele, și noi
În lungi și grele detenții,
Ursiți să cădem amândoi.
Degeaba luminile-s stinse,
Degeaba-ntuneric se-aprind
În marea de cer sunt cuprinse
Și-n brațe cu tine le strâng.
Un joc de idei te declar
Eu însumi idee mă simt
Dar spune în jur că măcar
Te vreau, te ador și presimt.
Coborât-am genunchii-n podea
Și capu’ sprijinit-am de cer,
Tu ești și vrei să fii rea,
Iubire, te iert și te cer.
Pretutindeni ce spun se-aude,
Și unde mă rog și m-alin
Pădure peste tine oriunde
Prăval și la tine mă-nchin.
De-aș vrea să existe iubire
Aș vrea să existe blestem
Să pot să dau lumii de știre
Că iubesc, am curaj și mă tem.

Pe-O Alee cu Aluni

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Pe-o alee cu aluni,
Pe-o alee cu aluni,
Într-un parc bătrân, decent
Alergam ca doi nebuni,
Spre un vis apus recent.
Eu, în ceva ani și, părul
Cu puțin din albul iernii,
Îmi doream să mușc din mărul
Interzis pe la vecernii.
Tu, o suplă bine-nfiptă
În la fel de vechi pământ,
Nu doreai să mori o sfântă
Dar nici nu-ți doreai un sfânt.
Așa că, întinși pe iarbă
Ascunși parcă-n ferit loc,
Am lăsat să se-nțeleagă,
Că n-avem lemne de foc.
Că ni-s ude toate cele,
De-ale vieții ploi mărunte
Și nici mai putem cu ele,
Să-ncercăm vrute, nevrute.
Doar un sărut mincinos
Îi trădează pe nebuni,
Ce se despart cam sfios,
Pe-o alee cu aluni.

Un Mereu Anotimp

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Un mereu anotimp.
Subtil, simt diferența de-a susține,
Mici mâini ce mai nimic cerșesc întinse,
Deși oricât le-aș da în dar, n-ar întreține
Decât un dor și-un drag de vieți aprinse.
Înlănțuit-am un suflet, ce apoi l-am ucis,
Cu un amor într-o stare de grea siguranță
Și poate mai singur și mult mai precis,
Am cântărit a mea lume într-o falsă balanță.
Cu un suflet mereu însetat de plăcerea
Unui vis în care mai toți ochii-s deschiși,
Am început să-mi accept decăderea,
Din mai toți Ei, de mai Ele uciși.
Pornit-am de la banal ca s-ajung la abstract
Cu cadouri mici sau cu mai mari promisiuni
Învățând că sărutul, nu-i un contract,
În mai toate banalele mele minciuni.
Nu sunt așa de mort cum sunt așa de viu
Și nici așa cum trebui-va ca să fiu odată,
Dar sunt aici așa cum mi-ar plăcea să fiu
În purpuriul vieții mele, câteodată.
O iarnă, primăvară, vară, toamnă,
Nici nu cunosc mai noul anotimp,
Deși prin toate-acestea o Doamnă,
Mă prigonește grav în greu răstimp.
Și tot Ea-mi așterne-n scena vieții,
Mai mici și mari pelicule uitate-n timp
Deși dispar în tot atâtea vagi percepții,
Apar în lacrimile unui mereu anotimp.

Te Rog

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Te rog…
Te rog să-mi amintești mereu
De teama mea de Dumnezeu
Și-odată aș vrea să-mi spui concret,
De ce e El mereu absent?
Sau doar mă-nșel, când uneori
Îmi amintesc de El în zori
Și plec și vin sau vin și plec
Să-nsemne asta că trec?
De trecut aș vrea, dar cum?
S-așez o masă-n praf pe drum?
Când n-am cu cine închina
Dar, parcă văd pe cineva…
Ești tu sau El, ceva zăresc,
Oricine-ar fi cu drag poftesc
La masa mea să bea cu mine
Și tu și eu cu El să-nchine.

Povești

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Povești.
Am vrut cândva să mi te-alung
Din tot ce mi-am dorit atunci,
Când doar la tine-am vrut s-ajung
Și-n brațe reci, să mi te-arunci.
Dar n-ai făcut nimic din cele
Ce se petrec adesea-n nopți,
Ci te-ai temut mai mult de ele
Ce tot băteau la-nchise porți.
Erau doar ele și, mai toate
Bătrâne visuri lent trezite,
Din vasta lor singurătate,
De biete bârfe povestite.
Pe la colțuri, unde-n stradă
Tot ce se aude-i praf,
Și rămân ca-ntr-o șaradă
Început de paragraf.
Am așteptat un semn, alert,
Făr’ ca să plătesc monede,
Să mă simt tânăr, precum cert
Sunt mai bătrân decât se vede.
Și ca atare, nu se-ntâmplă
Nimic, ce nu se poate spune
Cobor pistolul de la tâmplă
Și-ador povestea ce apune.

Da, Ştiu Că Nu Mai Sunt

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Da, ştiu că nu mai sunt.
În tot şi-n toate ce mă înconjoară
Doar vocea ta vibrând, aud mereu
Şi-mi dă senzaţia că-i primăvară,
În astă iarnă dimprejurul meu.
Într-un târziu şi viaţa îmi propune
Să-ţi tot repet cât mi-eşti de dragă
Şi-aştept de mult cu-amărăciune,
Într-un târziu şi-aceasta să-nţeleagă.
Că nu mai am nici ani şi nici măcar,
Puţinul de putere ce-i demult apus
Da-mi aminteşte cu un gust amar,
Că nu mai am nici ani ce mi s-au dus.
S-au dus şi mult apoi trecut-au clipe,
În care n-am avut curaj de-a înnebuni
De multe doruri, în zbor fără aripe,
Ce mi s-au frânt când început-am a iubi.
Da, ştiu că nu mai sunt ce-am fost
Cărare, ce picioarele să-mi calce,
Pribeag călătorind fără de rost,
Da, ştiu că nu mai sunt şi, pace.

În Drum Spre Nicăieri

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

În drum spre nicăieri.
O lume-adesea, atent privesc
Și-n ea mă pierd mereu devreme
Deși târziu abia-ndrăznesc,
Să-mi fac curaj de-a nu mă teme.
De stropi de ploaie ce-mi îngână
Reci lacrimi ce cad zgomotos,
În propriul praf și-a mea țărână
Din tot ce-i grav și doar frumos.
Mi-s smulse aripi, de iubirea
Unui cerșit de trist final,
Deși, m-ai tot din amintirea
Trecută-n vast de circ banal.
Când disperarea-mi bate-n ușă
Și-mi va fi greu să-i deschid calm
Nu-mi vreau decât viața cenușă
În tot acest teluric psalm.
Și rătăcind prin stropi de ploaie
Pe un același vis de ieri,
Sunt prins de vajnice șiroaie,
În drum, mereu, spre nicăieri.

Împarte Cu Mine

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Împarte cu mine.
Împarte cu mine Dreptate
Și fă-o să pară Nebună,
Sunt liber și cer Libertate,
Într-o veșnic și trează Minciună.
Împarte Triumful cu mine
De drag, generos și Tumult,
Și fă ca o simplă Rușine
Să pară că-n Tihnă ascult.
Împarte cu mine Entuziasm
Și poate de poți Plictiseală,
Dar ai Curiozitate de basm
Și-mparte Frumusețe banală.
Împarte cu mine Orgoliul
Și cu el un strop de Romanță,
Dar fă ca în urmă Contrariul,
Să cânte-n cvartet de Speranță.
Împarte-le cu mine pe toate
Și-ai să te bucuri de-o Tihnă Nebună
Ruşine, Tumult și Dreptate,
Ce-ntr-un tot, pe toate le-adună.

Căință și Dorință

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Căinţă şi Dorinţă.
Un bătrân, să-i spun Căinţă,
Cu-a lui negură pudrată,
Stă proptit de-a lui Dorinţă
Cam de mult imaculată.
Să se certe-ar vrea bătrânul
Şi-n acelaşi timp să-i facă
Babei, un ceva de genul
Ce-a fost ieri şi azi să-i placă.
…………….
– O dorinţă-aş mai avea,
Cu căinţă moşul cere
– Spune-mi, oare-aş mai putea
Cu tine să fac avere?.
Cum a fost certă tot timpul
Dorinţa, răspunde lent :
– Vreau acum, precum nisipul
Să te cern incandescent.
– Şi pe urmă aşa-ntr-o doară
Să mi te prefac în scrum,
Cum făceam odinioară
Când te întâlneam pe drum.
Pe acelaşi drum pe care,
Încercat-am să pornesc
Eu Dorinţa ta cea mare,
Tu Căinţa ce-o doresc.
…………….
Şi uite aşa îndrăgostit,
Bătrânul, numit Căinţă,
S-a trezit, din som, proptit
De-a lui veşnică Dorinţă.

Zăpezi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Zăpezi…
Cu tine-n gând adorm mereu
Și tu în acest mereu tot taci,
Aș vrea să-mi spui, de ce ție greu
De mic păcat să te dezbraci?
Și așa goală-ntr-o oglindă
Uitându-te la tine ferm,
Mă chemi, zadarnică osândă
Să-ți fac ceva de ce mă tem.
Și, mai tot timpul acesta mut
Ce n-ai știut să-l fredonezi,
Într-un regal de împrumut,
Mă arde-n câmpuri de zăpezi.
Ce se topesc și, par că știu
Să nască mai nimic la tine,
Deși în tot acest pustiu,
N-au nici măcar habar de mine.
Zăpezi de ieri și chiar de azi
În care n-am simțit cum ard,
Mici lumânări în pini de brazi
Ce rezemați stau lângă gard.
Dar ai știut cum m-ai pierdut
Cântând mereu fără de versuri
Prin piața-n care m-ai vândut,
Pe bulgări de zăpezi și lanțuri.