Zăpezi…
Cu tine-n gând adorm mereu
Și tu în acest mereu tot taci,
Aș vrea să-mi spui, de ce ție greu
De mic păcat să te dezbraci?
Și așa goală-ntr-o oglindă
Uitându-te la tine ferm,
Mă chemi, zadarnică osândă
Să-ți fac ceva de ce mă tem.
Și, mai tot timpul acesta mut
Ce n-ai știut să-l fredonezi,
Într-un regal de împrumut,
Mă arde-n câmpuri de zăpezi.
Ce se topesc și, par că știu
Să nască mai nimic la tine,
Deși în tot acest pustiu,
N-au nici măcar habar de mine.
Zăpezi de ieri și chiar de azi
În care n-am simțit cum ard,
Mici lumânări în pini de brazi
Ce rezemați stau lângă gard.
Dar ai știut cum m-ai pierdut
Cântând mereu fără de versuri
Prin piața-n care m-ai vândut,
Pe bulgări de zăpezi și lanțuri.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de pierdere și dezamăgire într-o relație. Naratorul se simte ignorat și vândut, metaforic, de către persoana iubită, într-un peisaj rece și pustiu.