Povești.
Am vrut cândva să mi te-alung
Din tot ce mi-am dorit atunci,
Când doar la tine-am vrut s-ajung
Și-n brațe reci, să mi te-arunci.
Dar n-ai făcut nimic din cele
Ce se petrec adesea-n nopți,
Ci te-ai temut mai mult de ele
Ce tot băteau la-nchise porți.
Erau doar ele și, mai toate
Bătrâne visuri lent trezite,
Din vasta lor singurătate,
De biete bârfe povestite.
Pe la colțuri, unde-n stradă
Tot ce se aude-i praf,
Și rămân ca-ntr-o șaradă
Început de paragraf.
Am așteptat un semn, alert,
Făr’ ca să plătesc monede,
Să mă simt tânăr, precum cert
Sunt mai bătrân decât se vede.
Și ca atare, nu se-ntâmplă
Nimic, ce nu se poate spune
Cobor pistolul de la tâmplă
Și-ador povestea ce apune.
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul și deziluzia față de o relație trecută și de visurile neîmplinite. Naratorul reflectă asupra așteptărilor nerealizate și asupra sentimentului de îmbătrânire prematură, acceptând în final povestea care se apropie de final.