Te vreau, te ador și presimt.
De-aș vrea să existe iubire
Aș vrea să existe blestem
Să pot să dau lumii de știre
Că iubesc, am curaj și mă tem.
Mă tem că n-am o pereche
Cu care să mor împăcat
Și-ambigua stare de veghe
Îmi spune că ceva s-a-ntâmplat.
Aș avea de la tine pretenții
Și bune și rele, și noi
În lungi și grele detenții,
Ursiți să cădem amândoi.
Degeaba luminile-s stinse,
Degeaba-ntuneric se-aprind
În marea de cer sunt cuprinse
Și-n brațe cu tine le strâng.
Un joc de idei te declar
Eu însumi idee mă simt
Dar spune în jur că măcar
Te vreau, te ador și presimt.
Coborât-am genunchii-n podea
Și capu’ sprijinit-am de cer,
Tu ești și vrei să fii rea,
Iubire, te iert și te cer.
Pretutindeni ce spun se-aude,
Și unde mă rog și m-alin
Pădure peste tine oriunde
Prăval și la tine mă-nchin.
De-aș vrea să existe iubire
Aș vrea să existe blestem
Să pot să dau lumii de știre
Că iubesc, am curaj și mă tem.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o dorință puternică și o iubire contradictorie, amestecată cu teamă și blestem. Vorbitorul își declară dragostea, dar recunoaște și o vulnerabilitate și o frică de a nu avea un partener.