Robert Frost

Robert Frost – Pulbere de Aur

de

Praful se-abătea mereu peste-așezarea noastrăNe-ocolea doar când ceața mării se lăsa, albastră;Iar nouă, copiilor, ni se spunea, la mic și mare,Că era aur în praful auriu sclipind în soare.Și-n pulberea purtată de vânt în slavă, sus,Parcă ne-apărea-n asfințit chipul lui Isus;Iar nouă, copiilor, ni se spunea, la mic și mare,Că era aur pur în praful … Citește mai mult

Robert Frost – Praf În Ochi

de

Dacă, așa cum spune lumea, niște praf aruncat în ochii meiÎmi va feri vorbele de a deveni prea-nțelepteNu-s eu omul care să amâne dovada.Zdrobitor să fie, de pe-un acoperișOri de după vreun colț, un viscol de nea în loc de prafȘi-orbească-mă locului, dacă așa trebuie.

Robert Frost – Semne

de

Odată, copil, în munții CalifornieiTăbărâtă pe mine, când eram țânc,Un ditai vulturul, o pasăre de groază,Mult măsurându-mă, ci nu m-a răpit.Asemenea semne au grea tălmăcire.Când fugit-am la ei, părinții mi-au spusCă nu vroise zburătoarea-mpăratA-i fi un prea-vrednic și-ales Ganimede.Și nici un barman pe cinstea lui Joe.Rămas-am cu-amarul acela până azi,Când oricare altul crede-n afară de … Citește mai mult

Robert Frost – Acum Închide Ferestrele

de

Acum închide ferestrele și spune câmpurilor șșșșt:Dacă trebuie, lasă copacii să-și tremure frunza-n tăcere;Acum nu se mai aude nicio pasăre, iar dacă vreuna cântă,Fie-n paguba mea această pierdută plăcere.Va fi cu mult mai înainte ca mlaștinile să revină,Mai înainte s-apară prima pasăre și primul ei cânt:Așa că-nchide fereastra să nu mai auzi vântul,Dar să vezi … Citește mai mult

Robert Frost – Pierdere

de

Unde mai auzisem acest vânt până atunciSchimbându-se-ntr-un și mai adânc urlet?Drept cine mă ia vântul, ținândO nărăvașă ușă deschisă?Privind în jos către-un înspumat țărm?Vara trecuse și ziua trecuse.Nouri grei spre soare-apune, buluc.Afară, pe lutul de sub portic, ușor lăsat,Frunzele-n trombă se-nălțară șuierândȘi veniră orbește spre genunchii-mi, nenimerindu-i.Ceva groaznic în glasMi-a spus că taina-mi se cade … Citește mai mult

Robert Frost – Adună Pe Nesăturate

de

Această boală, frântă-n prag,scara spălând-o cu arțag,a fost frumoasa Abishag,minunea de la Hollywood.Prea mulți, din fastul lor trecut,în felu-acesta au căzut. Mai bine mori la timp; sau dacămori mai târziu – măcar să-ți placă,să n-ai o moarte prea săracă. Ia tot. La bursă, strânge, – adună!Ocupă-un tron: va merge strunăși „hoașcă” nimeni n-o să-ți spună. … Citește mai mult

Robert Frost – Telefonul

de

Când n-am mai putut merge mai departeDe oboseală, am făcut popas.Era atâta liniște în jur,Încât lipindu-mi capul de o floare,Ți-am auzit familiarul glas.Să nu tăgăduiești, te-am auzit:Vorbeai din floarea de pe cercevea –Ți-aminte ce spuneai?„Întâi să-mi spui ce ți s-a năzăritCă auzeai?”.„Am alungat de lângă floarea meaO harnică albinăȘi, rezemându-mi capul de tulpină,Mi s-a părut … Citește mai mult