Rainer Maria Rilke - Versuri.pro

Sonetul XXVIII

O, vin – în urmă pleci! Îndeplinește / – copil ești încă – dansul feciorelnic … →

A labei lor trândavă lunecare / Tăcere iscă, ameţitoare-n noi, / Ca, brusc, privirea-n jur … →

Ținut străvechi, cu turnuri ce fac să mai persiste / atât cât clopotele-și amintesc – … →

La capătul cătunului, o casă / ca și cum alta n-ar mai fi pe lume … →

Singurătatea este asemenea unei ploi. / Împotriva serilor, se ridică din mare, / de pe … →

Precum paharul din Veneția știe / născându-se, nuanța / de care îndrăgostit / i se … →

Ce să însemne, oare, / că de la o vreme-ncoace, -n / adânc, ceva se … →

Centaurul are dreptate – saltul / făcându-l dintr-un anotimp într-altul / al unei lumi abia … →

În oglindiri ca dintr-un Fragonard, / din alb şi roşul lor ei nu-ţi vor da … →

Adânc, străbunu-ncâlcit, / rădăcină a tuturor / celor durați, ascuns izvor / niciodată privit. / … →