Rafael Alberti – Pagina 6

Taur de Mare (XIV)

Scrisoarea soldatului se termina astfel: / „Și zorile, draga mea, vor găsi în această noapte … →

Aici, când aerul trădează onestitatea crinilor, / e osândit la moarte de un vârtej de … →

Ce departe-s peste mări, câmpii și munți! / Văd alți sori acum creștetu-mi cărunt. / … →

Ce tot îmi vorbiți de hrubele subterane inundate de / cerneală stricată, unde furia unor … →

Branhii aș vrea și aripioare / căci vreau să mă căsătoresc. / Iubita mea trăiește-n … →

Pământul, pământul, pământ spaniol / Ce mare, ce veșted, ce sumbru, ce gol! / Galopă … →

Sunt fiul veacului? Nu știu. / Al viitorului sunt poate, / Ori poate prea târziu … →

Mi-aduseră nourii astăzi / în zbor, harta Spaniei mele. / Ce mică era peste fluviu, … →

Un vis fără lanterne și-o umezeală de uitări / călcate de un nume și de-o … →

Vii de departe-aici, în astă seară, / de primăvară-a Sudului, cu fruntea / încinsă de … →