Rafael Alberti

Rafael Alberti – Crângul Pierdut

de

Personale [].Recunoștință pentru dragostea ce s-a ivit.Când ai apărut tu,mă chinuiam în adâncul cel mai ascunsal unei peșteri fără aer și fără de ieșire.Dadeam din mâini în întuneric, agonizând,auzeam un horcăit, un zbor de aripica pulsul unei păsări nevăzute.Ți-ai revărsat asupra-mi părulȘi am urcat la soare și am văzut că el era doar aurorace acoperea … Citește mai mult

Rafael Alberti – Cântec 19

de

Frumusețea e de privitpe îndelete.De vrei să știi ce-i frumusețea,fă-ți liber brațul.Căci trebuie să mâniîntr-una, caii.Și dacă ai de măturatgrajduri, spre ziuă.Dacă nu mergi cu capul sus,ci aplecat.Ce frumusețe poate fiîn largul zării?Cu mâna ta vei dobândifrumusețea.Și într-o zi ai s-o priveștipe îndelete.

Rafael Alberti – Întoarcerea Dragostei pe o Terasă

de

În mine port terase fără număr.Spre mare dau cele mai albe, gatasă plece către soare, pe catarg,ca pânze, cu cearșafurile-ntinse,și altele, ce dau spre câmp, doar unaspre dragoste, doar una, ce munților li-i dragă,și ea e cea care se-ntoarce-n veci.Acolo stă și-și pieptănă iubireamușcata, iasomia, trandafiriide pe balcoane, și în nopți încinse,se desfăcea în ploaie … Citește mai mult

Rafael Alberti – Descoperiri În Zăpadă

de

Luna se distra la ora aceea când cerurile cele maiimpresionabile caută copiii pierduți.Pe urmele lupilor se auzeau lacrimi și inimi proaspete.Un stânjenel muribund întreba de nevinovăția porumbeilor.Burnița uitase culoarea zăpezii.Dați-mi un pic de apă din aceea pe carebicele adormite o adună în urechile câinilor.Mai lipsesc cincisprezece vaiete și doisprezece fiori.Ai timp să-mi lămurești obârșia câmpiilor … Citește mai mult

Rafael Alberti – Întoarcerea Lui Chopin Prin Amintirea Unor Mâini de Mult Dispărute

de

Mamei mele, care ne unea pe toți cântând la pianul ei vechi.Era-n sufragerie, dintâi, era în blândaodaie-a celor șase: Maria, Augustin,Vicente, Milagritos, Josefa, Rafael.De-acolo vin spre iarna de-aici, din depărtare,pierduți aproape, dispăruții mei,frații mei morți nainte s-ajungă vârsta mea:de-acolo-mi vin aceste acorduri ca de apă,și tot de-acolo-mi vine acum această creangă,smulsă de vânt din crângul … Citește mai mult

Rafael Alberti – Întoarcerea Prin Culori

de

Culorile-astă-seară îți iau din greutate:un verde care pare copilul primăverii,și cerul – mare clară ce-și plimbă în ferestrearipa surâzândă a unui stol albastru.La drum te-mbie albul tremurător și mândruzbucnind în romanițe, cu volburile-n fațăși marmura în sânii mijiți abia-n magnolii,și albul în mireasma din lacuri ridicată.Să nu uiți, depărtate, culorile-altor zile,albastru care doarme pe spate-n … Citește mai mult

Rafael Alberti – Cântec 50

de

Chiar dacă eu aș vrea să fiudin altă țară, din altă parte,cine mi-ar înăbuși glasulmărilor mele?Cine mi l-ar înnăbuși, cine-ar putea să mă-năbușe?Am să pot cânta acest copac,aceste pământuri, acest văzduh.Am să pot cânta acest văzduh.Până la moarte aș putea să fiuîn altă parte.Să cânt în altă parte.Dar glasul meu l-ar urmape acela al mărilor … Citește mai mult

Rafael Alberti – Întoarcerea Unui Poet Asasinat

de

Te-ai întors la mine mai bătrân şi mai trist în toropitalumină a unui vis de martie, cu tâmplapăfuită de un cenuşiu nebănuit şi cu bronzul acelade măslin pe care tinereţea ta fermecată îl păstra,brăzdat de semnele anilor, ca şi cumviaţa de care n-ai avut parte în viaţăai fi trăit-o în moarte, pas cu pas.Nu ştiu … Citește mai mult