O, întoarce-te, da, revino în diminețile-acelea
scăpărătoare ale colinelor,
tu, goală, fierbinte-n singurătăți de nisipuri,
ca un mare talaz de spumă trântit
de mâniosul soare, veșnic în zbucium.
O, da, revino, întoarce-te, cum erai atunci, întinsă,
cu părul tău blond, de înger, desfăcut pe sân,
cu dulcile tale pante alunecând
spre cele mai unduite penumbre adânci.
O, să fii tânăr, tânăr, tânăr să fii! O, nu pleca,
revino, revino, întoarce-te, vino la mine-n seara asta,
pe-aceste singuratice dune, unde talazuri taie conturul
coastelor tale adânci,
unde marea-n zbucium întinde picioarele ei azurii,
mișcă buze ce cântă,
și brațe nocturne care mă-ncing și mă duc.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința arzătoare de a readuce o iubire pierdută, evocând amintiri intense și senzuale petrecute pe dunele scăpărătoare. Naratorul imploră persoana iubită să se întoarcă, retrăind momentele de intimitate și pasiune.