Versuri corectate și adnotate
Azi-noapte, în rezerva șase,un pat rămase gol.Prea mult iod și-a fenolacest aprilie miroase.Surori de fum, cu pași de fetru,atât de lin trec prin salon,de parcă îngeri de tifonadună febra-n termometru.Pe mâini subțiri și somnolentede doctor, condamnate cert,cu gesturi de intern expert,lumina pune pansamente.Iar sub ferestre, în halate,cireșii albi s-au strâns de mult,ca niște medici în … Citește mai mult
Are tata o fetiță,Luminița.Pași de vis și mânușițăde crăiță.Când prind umbrele să cadăîn livadă,păunițe de zăpadăvin s-o vadă.Sună merii-n cinstea eiclopoței,și albine-aduc cerceide scântei.Cântă crinii pe vioarede ninsoare,melcii spun istorioaremici cu soare.Dar în casa argintiede hârtie,doar tăticul prost mai scrieși nu știe.că de dragul luminițeilicuriciiau aprins la geam aglicii,iar piticii.au cărat o lună mareîn spinare,și-au … Citește mai mult
Plecat-am nouă, cu sergentul zece.Toți căciulari, toți zece din Vaslui.Și fiecare-avea o țeavă receși-o bistriță de foc sub coasta lui.Acum, urc singur drumul de costișe.Mai lungă-i calea sub picior beteag.Departe, Plevna gâfâie piezișe,la poarta ei ciolanele stau prag.Și Rahova-i în urmă și Smârdanul..Trag greu în gleznă rănile cu plumbi.În zări izbește vântul cu ciocanul,și vremea … Citește mai mult
Spărgând zăgazuri tari sub constelații,s-au năpustit cirezi întregi de ploaie.Pământul ofta, pătruns în măruntaiede voluptatea noii germinații. Apoi, ca o imensă vâlvătaie,ca un incendiu verde beat de spații,irumpe vlaga crudei vegetațiiîn flăcările crengilor vâlvoaie. Cum fulgeră, cum spumegă-n torente,cum biruie din fiece tulpină,cu tunete de râs fosforescente,cu hohote albastre de lumină,într-un năprasnic iureș de verdeață,călcând … Citește mai mult
François Villon, François Villon,te-au pus la mare înălțime,curvar cu ochi de limpezime,tâlhar ceresc, superb cocon.Și-acum te legeni, beat de râme,în ștreang, dat ciorilor plocon.François Villon, François Villon,te-au pus la mare înălțime.Dar cum stai sus peste prostime,pari spânzurat cu-n sfânt piron,de toate stelele sublime.Te-au pus la mare înălțimeFrançois Villon, François Villon.
Am multe întrebări de pus, dar cui?În ele urc pe-o scară tot mai-naltă,și dac-o-mbrac cu trandafiri în voaltă,tot eu mă-nțep prin ghimpii nesătui.Spre tine fruntea crâncenă mă saltăși brațul se lungește-n pofta lui,ci talpa grea cu care vreau să suimă trage jos și mă scufundă-n baltă.Mai beat de vrăji din mlaștină mă scol,incendiat de-o nouă … Citește mai mult
De dimineață, starețul Silvestruși-a potrivit dăsagii la mijloc,s-a închinat din șea și, în buestru,a pogorât de vale, la mitoc.Ci fratele Ion, tânjind sub nuc,i-a tremurat în lacrima priviriipân’ s-a tot dus, urmat ca un haiducde câinele lățos al mânăstirii.Caprele pasc, cucernic, iarba vie..Ion, pe brânci, își mângâie ușortuleiele bălaie din bărbieși pleacă geană și oftează … Citește mai mult
Morminte dragi, lumină vie,sporite-ntruna an de an,noi v-auzim curgând sub glieca un șuvoi subpământean. Ați luminat cu jertfe sfintepământul până-n temelii,că țara arde de mormintecum arde cerul de făclii. Ascunse-n lut ca o comoară,morminte vechi, morminte noi,de vi se pierde urma-n țară,v-o regăsim mereu în noi. De vi s-au smuls și flori, și cruce,și dacă … Citește mai mult
De la Prut până la Don,prin Crimeea, mai-nainte,tânăr grâu peste morminte,ierburi mari peste beton.De la Mureș pân-la Tatra,de la Cluj la Debrețin,Șesuri mari de grâu senin,ierburi peste toată piatra.Arde rodul proaspăt, pline,Patru zări împărătești.Grâule din cine crești?Iarbă, cine plânge-n tine?
O, anii limpezi, când jucam arșice,printre gramatici rupte și-aritmetici,sau anii, plini de flăcări, când patetici,iubeam doar Laure și Beatrice.Apoi, istorii, logici și esteticipurces-au rafturi negre să ridicepe zarzări albi, pe albastre cicatrice,pe-un colț de rai rămas năluci și petici.Am smuls înțelepciuni de sub peceteși-am vrut să spargem sipetul luminii.Pe tomuri noi ne-am aplecat cu sete,dar … Citește mai mult