Petre Stoica – Altora

Copiii spun e toamnă, e toamnă-ntr-adevăr,Soarele își depune cu duioșie trompeta și miereaPe tufele de răsură ce cad în genunchi, e toamnă, e toamnă.Altora le aparțin bucuriile, aromele nucilor coapte,Mie mi se cuvine această necuprinsă tăcere sărată,Născând inele de negru pământ pentru logodnă cu ploile,Născând cupe de ceață pentru dulcea sărbătoare de nuntăÎn patul adânc … Citește mai mult

Petre Stoica – Șambelan La Curtea Coniacului

Ui Mircea Scarlat.Doamne, cât de trist am fost aseară,literele mele au luat-o razna prin ploaie.M-a salvat în cele din urmă, credeți-mă,amintirea unei vieți trăite de mult.Eram șambelan la curtea coniacului,scriam partituri de dragoste și iarna.Mă duceam la french cancan pe-atunci,stăpâneam și aerostate cu heliu, parcă mă vădsuflând în trâmbiță deasupra orașului.În prezent sunt un biet … Citește mai mult

Petre Stoica – Poemele Mele

Vai cât de mult vă înșelați vaipoemele mele nu au strălucirea cozii de păunși nici gust de migdale nu auiartă-mă frumoasă domnișoară ilfoveanăștiu că-ți plac sonetele stropite cu eau-de-cologneși iartă-mă iubite profesor de liceuștiu că adori poemele al căror sens e obscuraltfel privirea nu ți-ar fi încruntatăpână și în clipele în care faci amorși iertați-mă … Citește mai mult

Petre Stoica – Și-n Zori, Scrisorile Noastre

Tainele cresc ușor cu șerpii sub lună în timpce umbra scrie pe ape mesaje cifrate pe carele înțeleg numai morții, cei tineri, da, în somnulbolnavului înfloresc trandafiri cu miez de zăpadăși febra piere, păpușa coboară din rafturi și furăsabia generalului și-o aruncă în groapa cu spininoaptea clocotește de taine, uite, pleoapa ți-e rouăacum când litera … Citește mai mult

Petre Stoica – Dacă Totuși

lui Ion Cocora.Melancolia se învață în fiecare zidacă nu te-ai născut cu fluturele acesta pe degeteascultă zornăitul alunelorși recită oda transhumanțeisau exersează vesel în visaria vânzătorului de păsăridar nu ironiza niciodată înalta catedrăde la care vorbește cu patoscapra cu ochelari dacă totușimai crezi în mecanismele vântuluisearacând trec soldații cântând

Petre Stoica – Zi Anonimă

Teroarea parcului golit de păsări de vântși ochii inflamați și transpirinavele de beton pururi neclintitele naveancora lor e-n văzduhpunți acoperite cu sicrie cabluri butoaie sticle ziare fructe stricateorii atârnă vlăguițibaloanele copilului spartefrunzele ultimele pe băltoaca de uleiintri în tunel și înghiți pastile câteva clipe întinerită inima scandează alte cifrecâinele luiHamlet zace lângă bordură strivitindicatoareletrimit spre … Citește mai mult

Petre Stoica – Bunicuțul

În tinerețe a schingiuit, a împușcatoameni cu mâinile prinse la spate,s-a supus tuturor indicațiilor venite de sus.Acum își mângâie Ordinul Muncii clasa Iși seara povestește nepoților adormițidespre frumoasele sale clipe de odihnăcu votcă și zdrăngănit de balalaică roșie,apoi ațipește vegheat de îngerul cu aripi de corb.

Petre Stoica – În Clipa Sublimă a Nașterii Mele

lui Max Demeter Peyfuss.Când m-am născut era o iarnă teribilă,în clipa sublimă tata juca pe undeva biliard,scrie de altfel și în marile cronici ale istoriei,dar nu asta vreau să comunic în pastorala meaadresată preacredincioșilor crescători de albine,ci faptul că tocmai în clipa sublimă a nașterii melearhanghelul curților vestea de pe gardtrecerea ultimului vas cu zbaturipe … Citește mai mult

Petre Stoica – Existența Banală

Fără relații specialeFără diplome și decorațiiFără cerneluri de argintFără flacoane cu parfumuriFără clopote de alarmă Fumător de țigări ordinareConsumator de rachiuri ieftineȘi prieten cu popândăiiȘi cu toate viețuitoarele amețite în ploaie EuCu mortar în părCu galoane de paie pe umeriCu aripi năpârlite de atâtea incendiiCu pământ puturos sub unghiiCu spini în ficat EuStăpân al unui … Citește mai mult