Petre Stoica – Aproape o Elegie

Vultur cu aripi deschise ți-am fostcârlionț de miel și văl de lapte ți-am fostcoapsă de chitară moale ți-am fostchitară și smirnă și smochină ți-am fostamnar pentru iască acerbă ți-am fostploaie de mărgean pe brazdă ți-am fostfloare de oleandru pe sân ți-am fostcorabie lină și neîncăpătoare ți-am fostancoră în profunzimea mierii ți-am fostodgon din fir de … Citește mai mult

Petre Stoica – Limitată și Irepetabilă

Neasemuite-s versurile ce apar înainte de a adormicuvintele se iubesc între ele grăbiteși-n umbra respirației nasc ouă de diamantedin orbitoare gălbenușuri se furișeazășiruri de sori ce aprind întunericulfixat pe pupilele ochilorlimitată și irepetabilă-i geometria acesteigeneze printre pleoapele apăsatede fulgii unui stol de păsări aburoasedin murmur în tăcere și din tăcere în vispeste toate încet încet … Citește mai mult

Petre Stoica – Sunt Multe Amintiri

La bufet țăranii beau țuică fiartă, s-a adus și bereSunt multe amintiri din războiul ultim, îl știmUneori după-amiaza treceau prin lanuri dulci de secarăLejer cu armele în bandulierăPe cartușe înfloreau lacrimi, purtau în ranițăMărunte creioane chimice, scrisori, blănițe de iepure, fotografiiUnii au fost cavaleriști ageri, unul a fost sergent sanitarUnii au rămas cu fața lipită … Citește mai mult

Petre Stoica – Refuz Categoric

„Se mai poate vorbi Eului profund?”César Vallejo.Cum să mai scrii versuri liriceîn aceste zile când tânărul martirizate scuipat de surori în spitaleiar adevărul este cărat la gunoiîn căruțe trase de cârtițe ieșite la lumină?versuri parfumate pentru mamacare-și caută copilul omorât cu ranga?metafore subtile pentru stomaculmuncitorului umplut cu sofisme proletare?.azi versurile lirice sunt adevărată jignire.lăudat fie … Citește mai mult

Petre Stoica – Până la Sfârșitul Sfârșitului

Doar pentru tine mai culeg trandafiriDoar pentru tineVechiile mele iubiri sunt aziInițiale amestecate într-un osuar părăginitTu rămâi până la sfârșitul sfârșituluiNobila mea suferință de asemeni rămâiCheia porții care dă spre loculUnde timpul îmi readuce putereaDe-a conjuga credința cu dreptateaDin trandafirii culeși iau firul gloria deiAșezându-l lângă corabia ta de hârtieSosită în golful solitudinii mele

Petre Stoica – Altora

Copiii spun e toamnă, e toamnă-ntr-adevăr,Soarele își depune cu duioșie trompeta și miereaPe tufele de răsură ce cad în genunchi, e toamnă, e toamnă.Altora le aparțin bucuriile, aromele nucilor coapte,Mie mi se cuvine această necuprinsă tăcere sărată,Născând inele de negru pământ pentru logodnă cu ploile,Născând cupe de ceață pentru dulcea sărbătoare de nuntăÎn patul adânc … Citește mai mult

Petre Stoica – Șambelan La Curtea Coniacului

Ui Mircea Scarlat.Doamne, cât de trist am fost aseară,literele mele au luat-o razna prin ploaie.M-a salvat în cele din urmă, credeți-mă,amintirea unei vieți trăite de mult.Eram șambelan la curtea coniacului,scriam partituri de dragoste și iarna.Mă duceam la french cancan pe-atunci,stăpâneam și aerostate cu heliu, parcă mă vădsuflând în trâmbiță deasupra orașului.În prezent sunt un biet … Citește mai mult

Petre Stoica – Poemele Mele

Vai cât de mult vă înșelați vaipoemele mele nu au strălucirea cozii de păunși nici gust de migdale nu auiartă-mă frumoasă domnișoară ilfoveanăștiu că-ți plac sonetele stropite cu eau-de-cologneși iartă-mă iubite profesor de liceuștiu că adori poemele al căror sens e obscuraltfel privirea nu ți-ar fi încruntatăpână și în clipele în care faci amorși iertați-mă … Citește mai mult

Petre Stoica – Și-n Zori, Scrisorile Noastre

Tainele cresc ușor cu șerpii sub lună în timpce umbra scrie pe ape mesaje cifrate pe carele înțeleg numai morții, cei tineri, da, în somnulbolnavului înfloresc trandafiri cu miez de zăpadăși febra piere, păpușa coboară din rafturi și furăsabia generalului și-o aruncă în groapa cu spininoaptea clocotește de taine, uite, pleoapa ți-e rouăacum când litera … Citește mai mult