Panait Cerna – Pagina 4

Șoapte

Eu i-am văzut cum se pierdură singuri / Pe drumuri fermecate ─ / În freamătul … →

Din vârsta fericirii fără minte / Icoane dragi mi-apar mereu-nainte. / De lume răzlețită și … →

Şoimule, ce-mi cazi din zbor, / Ce ţi-e glasul cobitor, / Ce ţi-e sufletul rănit, … →

În ritmul lin al adierii / Doi meri s-alătură-nfloriți, / Șoptind duios în faptul serii … →

În amurg, pe-ntinsa mare, / Soarele de mult s-a stins; / Și lumina zilei moare … →

S-aprind lumini lângă lumine / Și flutură steag lângă steag — / Te simți mai … →

Nu mai surâde nopții ce-n mine a pătruns, / Vai, de ce port de-a pururi … →

Sub stânca fulgerată de la limanul mării, / Nu-i undă să nu ştie cuvintele pierzării; … →

Cum se ridică negura, pe lună, / Plutind în visuri albe ─ pân’ se-mparte.. / … →

Ades, pe mare, luna-ngândurată / Sub văl de nori alunecă tăcută, / Dar marea tot … →