Nord – Versuri.pro

Suflet Mecanic

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Suflet mecanic, am suflet de mecanic, unsoare pentru toți,
Vorbesc în 1 și 0, un x și 0 jucat în 3, îl luăm și pe duhul de sfânt
de mânecă, psst.
Fumez piulițe, cuie, nu cânepă
ca muritorii de rând.
Cleg versiunea 1.2, mă strâng în arcuri și-mi dau drumu-n tine,
inimă de țigancă.
Procesor dual core când te sărut,
ochii mei ecrane albastre, rămâi prost când te uiți la ei.
Venenele sunt cabluri, cablurile sunt mate,
Mihai albul, flux de informație.
Luna plină, marea e cu mine, matricea e cu mine, nu te <3 cu boții,
mă iubesc cum mă iubesc roboții.
Cade ploaia digitală cum cade curentul la miezul nopții,
suflet mecanic.
Trec tarfele pe magistrală, mă uit la ele, sprijin gardul electrificat,
am muzică în cap și notele-n antene.
Cu nufăr și floare albastră, Gia,
Eminescu o arde la un ram, nu blasfemiez energia,
Adorm gol de circuite și rescriu niternetul, scârț, scârț, scââârț.
E RĂZBOI C****E
BOMBARDEZ CU ELECTRONI CAPTIV ÎN TUBUL CATODIC
EU ȘI IREALUL PRIVIM INTROSPECTIV LA
ce <3 mea scrie aici hidrogenul catooliiiic

Phoenix

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Deși e prea târziu deja, în caz că porțile nu se vor închide…
Îmi port cutia neagră între coaste obosite
Și căldura străină o descleștează
Și capacul sare singur.
Pământul face câte-o piruetă pentru fiecare:
Privesc izvorul cerului orbit de frumusețea sa.
Pun norii streașină la ochi să îl văd doar eu
Dar mă feresc când începe să curgă puțin mai repede.
Ah, l-au văzut și-alții și le zâmbește parcă mai frumos,
Îi pun stavilă și se oprește tot în pasul meu
Dar e prea puternic și mă-nfurii când sfărâmă bariera.
Adorm plictisit de jucăria mea.
Sigur va mai desena soarele un cerc
Și eu îi voi alătura un al doilea și-atunci…
Prind aerul în temnița de gene.
Metamorfozând, ia ființă din germeni.
Cel vechi, cel nou, și vitregi și gemeni,
Își zic: „Vii, pleci și temeri
Lași. Eu aduc vifor în termeni.”
Vipere ce-s terne mușcă din pastel
Și de stâng. Astfel, fac un pas: cel
Mai important (poate chiar decât
Esența nouă). Ma arde pe gât.
Apa nu apăru, deci de când
Cu luare aminte îi cunosc gustul?
De dinainte deși culoarea minte
Simțurile nou-născutului, zdrobește-n
Cascadă – clește – scutul lui.
Inspiră mai adânc ca niciodată,
Infirmă povestea de niciun tata
Spusă, de niciun fiu auzită.
E ziua ursită, filtru aur – sita –
Pentr-un piedestal
Pentr-un piedestal pentr-un piedestal
Pentr-un trident
Ce iese din valuri primordiale: strident
Țipat ce rupe-ntunericul.
Port crâncene lupte pe riduri.
A pierit un foc târziu,
Fumul dansează parcă-ntr-un stârv viu
Cu un altul din înalt,
Cu înaltul din un alt
Fir de mătase cerească. -L
Prinde: unduire-ntr-o fereastră
Prin care privesc iar
Lumea-ntoarsă de la vestiar.
Gaura cheii
Oferă ochii ei
Alor mei:
Adoarme-i.
Ea doarme.
O, Doamne!
Mă nasc iar,
Am glas chiar.
De glezne-s prins
Lesne.
Cuprins:
Apoi nu mai trup, apoi numai rup
Șapte palme de noroi de desubt,
Apoi mă-ngreunează, mă-ngenunchează
Pene la un altoi de melasă.
Apoi le smulg, apoi le-arunc
În pământ înapoi: iar prunc.
Și râd când văd focul jucând.

Gropițele Marianei

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Nord, aha, scafandrii spațiali, se știe
Asta tre’ să fie dragoste subacvatică
Atât de mulți pești.
Da’ văd că-ți miști buzele, cred că vrei să-mi zici ceva, da’ eu nu-nțeleg nimic
Ori îmi spui una din marile axiome ale vieții, ori vrei doar să mă pupi
Vezi că ies puțin mai încolo cu băieții la pescuit, stai liniștită
Nu, dragă, nu mergem la sirene, cum o să te mint când știi că…
Apa-n care trăim e-un conductor bun, eu simt ceva tensiune-ntre noi
Da-ți trece repede când te iau de-aripioare și te fac dansul celor o mie de ploi
Mai știi cum eram la-nceput, doar două picături în mările amare?
Acum parc-aș fi singurul mamifer inteligent din oceanul ăsta mare
Plus că știi, corpul tău reține apa și nu prea mai arăți cum arătai
Hai, mai glumeam, ce dracu’, nu pleca să-noți, te rog, mai stai, staaai!
Da’ știu că tu nu guști d-astea nesărate, mai ales că noi locuim în sărata
Da’ acuma dacă tot e pe-nserate, hai să te trag cum îți place de coadă
Am auzit că mulți fraieri ca mine s-au pierdut alunecând între solzii tăi
A, tu-ai înțeles mare și lună? Eh, eu am zis marea și dubla, hai da-i!
Da’ mă plictisesc, ce să fac, na? Sau poate vrei să ne privim în câte un ochi?
Îmi pare rău, da’ n-am făcut eu anatomia asta, eu vreau doar să mă joc
O leapsă fără mâini mai ciudată, nu fi vacă de mare, c-o să plângi un ocean
Mai bine îți povestesc visul meu de-aseară în care se făcea că tu zburai și eu mergeam
Și m-am trezit întins pe nisip, fără branhii, aveam un mesaj într-o sticlă
Era de la tine, Mariana, și mă chemam la o apă, o icră.
Cică apa asta-i prea mică și nu mai vrea să calce pe alge
Ce impertinență, iau 70% din tine și ne-ntoarcem la esență
De rom de pe corăbii, bea-ncet, nu te grăbi
vreo 3 litri pe zi și începi să te-apropii
De mine lasciv, zâmbind cu gropițe, vreau să mă-nec în ele și mă rog și alte dorințe
Că na, n-o să stau acuma să spun toate porcăriile care-mi trec mie printre urechi.
Mariana e-o poesie scrisă cu cerneală invizibilă, eu nu-nțelegeam
De ce râde atât de mult de mine, țineam foaia invers și, vorba vine, citeam
Mariana e-o misiune imposibilă, eu o să-ncerc o ultimă sarjă
Da’ ceva din mine-mi spune c-o să eșuez lamentabil pe-o plajă

O

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Ne-am învârtit în gol
Tot încercând să găsim un plural.
Dacă eu sunt eu și ea e ea deși
El e el și eu sunt el dar și
Ea e el deci ea sunt eu
Și eu sunt ea și iar sunt eu.
E omul cu cerul și sticla cu lacul
Și apa și acul și alta și altul.
Ne-atingem degetele-n câte un punct
Și-atunci am senzația că te împung.
Câte-n pumn strâng, frâng.
Stând strâmb, să cânte-i pun.
Se suprapun precum ceruri pe ceruri,
Ne tăiem în brațe (ah, ce dueluri).
Fragilă ca viața și rece ca moartea
Și-asemenea ei, să plecăm nu-i chip.
Noi și-oglinzile dintre noi.
La aceeași distanță unul de celălalt
Îi urmăresc privirea ce-o urmărește pe-a mea
Ce-a lăsat lumina să treacă.
Privește, privesc. Uită, uite.
Dacă eu fac un gest mi se răsucesc
În rana dintre noi gestul de-apoi
Și gestul de-apoi și gestul de-apoi
Și gestul de-apoi. Sângerăm goi.
Noi și-oglinzile dintre noi.
Întregul de-ntreg amarul desparte,
La maluri deșarte părem că
Ne-am rătăcit. Fără s-o știm,
În pielea de șarpe ne oglindim,
Gustăm cu nesat deși are venin
Dar suntem visați și ne revenim
Din comă cu miere și visul cu noi:
Ucisul în „2” și lumea ce piere.
Noi și-oglinzile dintre noi.
Suntem aburi de viață din plămâni încinsi
Ce rămân întinși pe paturi de gheață
Parând învinși. Dar de-nlături ceața
Afli mreje-n celest.
Răsuflările tăiate și neslefuite
Ni se-opresc în calcul acest
Pe care-un copil desenează-n creion
Tremurând conturul unui suflet de om.
Noi și-oglinzile dintre noi.
Sunt cerul și marea, nisipul și focul,
Nisipul și marea și cerul și totul
E străpuns de planul luminii pe
Măsura ce-ncepe să se-nfiripe
Ideea că noi nu suntem noi
Și eu nu sunt eu și ea nu e ea
Și noi nu sunt eu și ea nu e noi
Ci ea sunt eu și eu sunt ea.
Noi și-oglinzile dintre noi.
Purtăm haina de gheață a ochilor tăi
Și haina de gheață a ochilor mei:
Azi ne asortăm, cel puțin în
Ochii Lui cer conținând.
Centrul ținându-ne aici:
Eu să nu te-aud, tu să nu mă strigi,
Eu să te caut și tu să mă strigi,
Eu să te sărut și tu să mă stingi.
Purtăm haina de gheață a ochilor mei
Și haina de gheață a ochilor tăi:
Azi ne asortăm, cel puțin în
Ochii Lui cer conținând.
Centrul ținându-ne aici:
Tu să nu m-auzi, eu să nu te strig,
Tu să mă cauți și eu să te strig,
Tu să mă săruți și eu să te sting.

Spărgători Fericiti

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Nord spărgători fericiți
Vând poezii creștine pe treizeci de-arginți
Iisus vine călare pe portocale și biscuiți
Sarmale și Pepsi Twist.
Nord spărgători fericiți
Nu vezi, mă, că ninge? Ce-mi te uiți?
Salvează balenele sau
Se scarpină Moș Crăciun în barbă ca lesbienele.
Nord spărgători fericiți
Nu-s mașinile noastre să ciocnim fericiți
Curge vinul ca o rană a lui Dali să pansăm
Să dansăm, suge veninul, să dansăm.
Nord spărgători fericiți
Am pietre prețioase la rinichi
Tu ai impresia că scrii așa și-asa
Dar strălucești doar când mă pe poezia ta.
Nord spărgători fericiți
Zâmbești pe-a mea ca un prezervativ cu dinți
Ferește-te de mine, ferește-te de fulgi
Ferește-te de măgăruș, fugi, fugi.
Nord spărgători fericiți
Se crucesc gagicile astea cu două mâini stângi
Că nu vin magii, vine magi nord
Scoate din pălărie creier, cord.
Nord spărgători fericiți
Preotul ăsta voodoo îți ia ochii ca un blitz
Se face cald aici, e febra sărbătorilor
Dezbracă-te și te vânez ca Orion, să mor io.
Nord spărgători fericiți
Aprind un gigi și-l văd pe Iisus
Da-l văd la modul salut, eu sunt Cristi
Am biblii, pateuri, suc și-o gramă’ de chestii.
Nord spărgători fericiți
Îmi scriu numele-n zăpadă și când soarele are dinți
Mami, anul ăsta mai slab cu banii de cadou
Pune-mi o fundă și-arat ca nou, să mor.
Nord spărgători fericiți
Mai fierbem o piftie, mai fierbem un vin
Asta n-a fost poezie, a fost fix o cărămidă-n geam
Treaba e că nici nu-ncercăm, ciao

Bătrânul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

„Pustiule, să-ți spun eu ce e viața:
O singură alegere.
Ce alegi, aia trăiești.
Uite ce-am ales eu… tu, poate încă…”
Așa mi-a zis odată colegul meu de celulă,
Un bătrân care acum, în fiecare seară după ce se stinge lumina, îmi spune:
„Ascultă pustiule, când aveam anii tăi eram la fel de liber.
Am furat – ce-i drept – dar, sunt om doar;
Am ucis – ce-i drept – dar, un om doar.
Am avut grijă doar să nu adorm…”
Dar adoarme.
Aseară mi-a spus:
„Ascultă pustiule, când vei avea anii mei vei fi la fel de liber.
Vei fi furat – ce-i drept – dar, ești om doar;
Vei fi ucis – ce-i drept – dar, un om doar.
Tu să ai grijă doar să nu adormi…”
Dar am adormit.
Și azi, când m-am trezit,
El nu mai era acolo.
Și-atunci, speriat,
M-am ridicat,
Am îndoit gratiile și-am început să fug
Pe culoarul pașilor mei, pe culoarul gri
Cu-atât de multe uși, din spatele fiecăreia
Parând că mă cheamă cineva.
Și toate vocile semănau cu-a lui
Dar niciuna n-avea căldura ei.
Și-am îmbătrânit căutându-l.
Până când într-o zi l-am găsit:
Întins, cu ochii închiși.
L-am strigat dar el nu mi-a răspuns.
Nu cred că dormea.
Și-atunci am închis și eu ochii
Și-am văzut chipul lui.
Și-am văzut chipul meu.

Balaur Popescu (feat. Fane Stelaru)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Fane Stelaru:
Yo, negre sunt ciorile
Negre sunt toate culorile
Poezia și comorile și microfonu’ lu’
Zone lu’ ăla de-l știa bunica-tu
Că toți venim d-aici, Aici ne-ntoarcem : Gata frate!
Casca gura, vezi lumina, Noapte bună! Noaptee!
Io joc la aparate, tu muncești la aparate
Ai grijă se preface poezia-n mate-
matica mate matematicianu
M-a chemat și ma-ta, să-i scrie ceva golanu
Să-i zgârie zăpada geamu, Iarna atomică
Universu’ se întoarce mi-a suflat o păsărică
cică, cică ciki chaaan
Ambulanța derapează. Sanatoriu habar n-am
Cică, cică mă drogaaam
Ambulanța derapează, derapează, derapează..

Cleg:
fabrică de cuie și pinochio e cu mine care nu e chiar cu mine nu.
fabrică de cuie și pinochio e cu mine
aicea plouă carne tare ca zboara ca fumu
taifunu și te zbor din avion
până găsești ironia din deasupra tuturor
pune deasupra și tutun ca să nu se stingă
o sărut la oglinda pe gâtul ei de sticlă
gâtui-o să strige șarpe portavoce
și p***a și iubire și futea orice
și vene și aorte și morții lui de pix
și de moartea lui iisus a scris a scris
a scris și de mihai care a aprins și a stins
și a prins un sfinx da era țeapă era vis
da era țeapan era viu da hotărăște-te o dată
și oprește timpu-n loc și-o sticlă de apă plată
te rog

Monologul Ginei

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Eu scriu durerea de a fi şi ce mai simt daviştii
Tu ce alegi? NPA sau Da Vinci ştii?
Culmea poeziei, poetul nu scrie
decât fără să ştie că scrie
şi restu-i plăcere
şi restu-i electroputere
gen: te f*t la mânere
şi restitui
pământului ce-i al pământului
ce alb e gândul lui
fum din pistol.
Ana are mere
da Gina are cremene, flacără
scânteie scapără
marea nu ne-apără
ne-neacă în apă rău.
Ţine-mă în pat
dă drumu la aparat
ia-mi minţile-n degete
îmi place să vegetez
ţine-mă de vorbă
dă drumu la nord
ia-mi minţile în palme
mângâie-le ca pe arme.

A zis şi la TV să ne ferim de Severin
da n-ascultăm şi dirijez în părul tău un zeppelin
dă foc la hidrogen
dansez cu-o hidră gen
acum iarna miroase altfel şi numai eu ştiu de ce
Gina
sărută-mă pe gură te rog
pe gură ca Mioriţa, veveriţo dă-mi un foc
Gina
deschide-mi uşa sau îţi umflu ochii
glumeam, oricum am cheia deci tu nu prea mă poţi opri
să intru-ncălţat în tine
da oricum e mai bine decât cum vrei tu pe patine
pe pastile mă rog
pe simpatie. ro e-o poză cu Cain, tu m******ă-te dureros
prizează c*****ă
frizează ridicolul
cade ploaia, cade rochia
ca dentiştii umplu golul
uite şi pistolul
ia-l în mână, Gina
vezi că-i fierbinte ţeava şi nu-mi place să mi se răcească cina
Eu o să ard curcanii
tu o să-mi trimiţi bezele reci printre zăbrele deci
trage linie păpuşă
trage-o linie cât o uşă
te sărut cu spirt în gură
câte-o duşcă, câte-o duşcă
când te duci pe pungă
pe gheaţa, pe whiskey
Caragiu cu mistic, Cristi cu turiştii
hai şi bere cu fistic să trăieşti iepuraş
da să trăieşti la oraş
panică, penaj.
[Alarm]!
Iubeşte-mă, Gina
mă sinucid cu gloanţe oarbe
vreau să mor în braţe calde
stai sau pleci că-i galben
Iubeşte-mă, Gina
mă sinucid cu gloanţe oarbe
vreau să mor în braţe calde
stai sau pleci că-i galben?!
stai sau pleci că-i galben?!
zi ce faci?
stai sau pleci că-i galben?!
nu-l mai asculta pe Moise cum cântă la table
zi ce faci?
stai sau pleci că-i galben?!.
Monologul Ginei sau.
Poemul hepatitei

În Vintrele Bestiei

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

E-ntunericul greu și-apasă crâncen:
Un apogeu. Apa se strânge-n
Plămâni prin nări, omorând nori.
Aici nu sunt sori, doar eternul rânced
Ce mă frânge și-atunci când
Mă-neacă, mă-mpacă zicând:
„Te poartă bestia-n vintre
Căci și tu porți bestia-n vintre.”
E-ntunericul greu și-apasă crâncen:
Un apogeu. Apa se strânge-n
Plămâni prin nări, omorând nori.
Aici nu sunt sori, doar eternul rânced
Ce mă frânge și-atunci când
Mă-neacă, mă-mpacă zicând:
„Te poartă bestia-n vintre
Căci și tu porți bestia-n vintre.”
În pântecele viu, așteptând orb să mă nasc mort,
Fără să știu dacă nu e prea târziu acum
Când doar ecouri îmi răspund (uneori).
Unele mă bucură, unele dor.
Undele mă bucură, vrând să răstorn
Monstrul ce doarme-n care eu dorm.
E-o cale de om, eu – carne de tun.
Nu pot să calc căci mai rău m-afund.
În mare m-arunc și sunt tot în chit
Și sunt tot închis, de apa învins.
E apă în vis, mă apăr în van
Cu scânduri și oase ce-mi stau paravan.
Aici e casa mea-n burta asta flămândă
Așteptând să pătrundă aer, foc
Dar n-are loc nici aerul meu,
Nici scânteia mea în aerul greu.
Aurul – seu – și catifea-n piele,
Nu știu giuvaere și nu știu nici perle.
Nu știu decât eu căci nu știu decât eu
Câte sunt umbre și câte sunt stele.
Ce-i sun în stern e golul comun.
În golu-i rămân eu (omul), stăpân
El mie și, când mă lasă strajer
Măruntaielor lui, mă lasă să cer
O Eva și-un șarpe. Lui nu-i pasă și-arde
Mocnit interior cu mine cu tot.
Cuvinte nu pot să iasă și din
Vintre nu pot să ies și prind
Bestia-n mine și arde mocnit și
Doare cumplit: e bestia-n mine!
Și naștem, murim, înviem și trăim.
Eu lui străin, el mie străin.
În vintrele bestiei ard mocnit și
Doare cumplit în vintrele bestiei.

Un Taxi Numit Dorința

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Trece tot pe lângă mine doar mă uit în oglindă
Claxonez așa de mult
Fetele-astea parcă nu vor să se prindă
De ce mă evită hai mami nu vezi șoferul ăsta te invită
‘Te-n ma-ta de viță aud atât de des îmi place să le stropesc
Ce <3 mea când se termină ziua-ncepe tura mea
Bag cheia pornesc
Pandesc în întuneric ca o panteră
Ascultând același post de radio cu muzică de stradă fără antenă
Știu că-s multe mașini acolo-afară dar a mea e cea mai galbenă
Urcă-te-n dreapta și hai păpușă te duce Mihai spre rai
Uite opresc și contorul mușcăm din noaptea asta până rămâne cotorul.
Ce faci mă nu te urci.
Beau la volan
Cafea
Orașul îmi cade pe geam
În torpedou am ascuns harta
E-o cursă de noapte fac cursă cu noaptea.
Beau la volan
Cafea
Orașul îmi cade pe geam
Harta-n torpedou am ascuns-o
E-o cursă de noapte și noaptea-i o cursă.
Când și când se urcă oameni care râd și plâng
Eu încerc să le vorbesc de fotbal președinte și ploaie
Ei tac plătesc și coboară ce fraieri
Eu am multe de spus știu multe trotuare și-al străzii puls
Pe de rost nu-ți convine ia-o pe jos
Nu-mi spune mie nimeni destul nu-și pune nimeni centuri
Și nu vede nimeni restul
Conduc nervos ca de fiecare dată când îmi iese ea-n cale-s
Fericit ca un copil și n-ajung la pedale
Beau la volan să n-adorm la volan
Da și când adorm în sfârșit e cineva-n dreapta
Ma sărută pe-obraz și-mi zice dragă
O sărut și eu încet ca doar nu e grabă.
Beau la volan
Cafea
Orașul îmi cade pe geam
În torpedou am ascuns harta
E-o cursă de noapte fac cursă cu noaptea.
Beau la volan
Cafea
Orașul îmi cade pe geam
Harta-n torpedou am ascuns-o
E-o cursă de noapte și noaptea-i o cursă.
Beau la volan
Cafea
Orașul îmi cade pe geam
În torpedou am ascuns harta
E-o cursă de noapte fac cursă cu noaptea.
Beau la volan
Cafea
Orașul îmi cade pe geam
Harta-n torpedou am ascuns-o
E-o cursă de noapte și noaptea-i o cursă