Eu scriu durerea de a fi şi ce mai simt daviştii
Tu ce alegi? NPA sau Da Vinci ştii?
Culmea poeziei, poetul nu scrie
decât fără să ştie că scrie
şi restu-i plăcere
şi restu-i electroputere
gen: te f*t la mânere
şi restitui
pământului ce-i al pământului
ce alb e gândul lui
fum din pistol.
Ana are mere
da Gina are cremene, flacără
scânteie scapără
marea nu ne-apără
ne-neacă în apă rău.
Ţine-mă în pat
dă drumu la aparat
ia-mi minţile-n degete
îmi place să vegetez
ţine-mă de vorbă
dă drumu la nord
ia-mi minţile în palme
mângâie-le ca pe arme.
A zis şi la TV să ne ferim de Severin
da n-ascultăm şi dirijez în părul tău un zeppelin
dă foc la hidrogen
dansez cu-o hidră gen
acum iarna miroase altfel şi numai eu ştiu de ce
Gina
sărută-mă pe gură te rog
pe gură ca Mioriţa, veveriţo dă-mi un foc
Gina
deschide-mi uşa sau îţi umflu ochii
glumeam, oricum am cheia deci tu nu prea mă poţi opri
să intru-ncălţat în tine
da oricum e mai bine decât cum vrei tu pe patine
pe pastile mă rog
pe simpatie. ro e-o poză cu Cain, tu m******ă-te dureros
prizează c*****ă
frizează ridicolul
cade ploaia, cade rochia
ca dentiştii umplu golul
uite şi pistolul
ia-l în mână, Gina
vezi că-i fierbinte ţeava şi nu-mi place să mi se răcească cina
Eu o să ard curcanii
tu o să-mi trimiţi bezele reci printre zăbrele deci
trage linie păpuşă
trage-o linie cât o uşă
te sărut cu spirt în gură
câte-o duşcă, câte-o duşcă
când te duci pe pungă
pe gheaţa, pe whiskey
Caragiu cu mistic, Cristi cu turiştii
hai şi bere cu fistic să trăieşti iepuraş
da să trăieşti la oraş
panică, penaj.
[Alarm]!
Iubeşte-mă, Gina
mă sinucid cu gloanţe oarbe
vreau să mor în braţe calde
stai sau pleci că-i galben
Iubeşte-mă, Gina
mă sinucid cu gloanţe oarbe
vreau să mor în braţe calde
stai sau pleci că-i galben?!
stai sau pleci că-i galben?!
zi ce faci?
stai sau pleci că-i galben?!
nu-l mai asculta pe Moise cum cântă la table
zi ce faci?
stai sau pleci că-i galben?!.
Monologul Ginei sau.
Poemul hepatitei
Sensul versurilor
Piesa exprimă un monolog interior complex, oscilând între dorință, disperare și auto-distrugere. Se conturează o relație tumultoasă cu o figură feminină centrală, Gina, pe fondul unui sentiment general de alienare și confuzie existențială.