Versuri corectate și adnotate
Nu mă lăsa pradă cercului de nisipcare înconjură arena de nisipcu tribunele ei de nisip,în mijlocul căreia lei de nisipdevoră creștini de nisip,încât, până la urmă,nisipul se surpă-năuntrul luicrescând în afara lui,și nu mai poți șticare e născătorul și care e născutul,care e centrul și care e marginea,strămoșul, urmașul, mâncându-secu guri de nisip, unul pe … Citește mai mult
-Sunt călătorul ciudat,fără chip, pe câmpiile zării.În părul meu, păsări solemne se zbat.Sunt marele dușman al nemișcării.-Vântule, nu vreau răscoală. Nu încă.Mă sperie această voce: tu.Nu-mi zdrobi trupul tânăr de stâncă.Vântule, nu. Încă nu.-În somnuri, în sare, ai timp să te-ntorci,în culcuș de nisipuri inerte.Ci eu vreau să sun cu o mie de orgi,frumoaso, triumful … Citește mai mult
Țin minte-un timp ce nu l-a șters uitarea,Când, lângă chipul mamei, mult iubit,Îmi apărea alăturea alt chip,Un chip frumos și blând: învățătoarea.Eram copii, vreo douăzeci, în clasă,Unii mai vrednici, alții mai poznași,Dar toți tăceam când auzeam pe salăMult așteptații, cunoscuții pași.Intra cum ar intra în casa eiȘi ne vorbea de câte sunt pe lume,În limpezi … Citește mai mult
Sunt clipe ciudate,neînsemnatepe harta iubiriide la-nceput.Clipe pe care,mult mai târziu,le cauți, cum cauți,printre nisipuri,firul de aurpur, străveziu.Când s-au văzut?Într-una din acele clipecând o fată vrea să-și agațejacheta roșie-ntr-un cui,și cuiul e prea sus,și el îi ia jacheta roșieși cu un gest siguro atârnă în cuiul cel negru –sau când el o întreabă:„nu vă supără fumul”și … Citește mai mult