Nichita Stănescu – Pagina 9

Ars Poetica

Îmi învățam cuvintele să iubească, / le arătam inima / şi nu mă lăsam până … →

Vântul, sfârtecat de boală / îmi atârnă greu în mâini / Plâng și plâng de … →

Mi se spunea că suntem prea mulți, doi. / Scribii plângând și înnăbușind / băteau … →

N-ai să vii. / N-ai să vii și n-ai să mori, / N-ai să șapte … →

Către Galateea. / Îţi ştiu toate timpurile, toate mişcările, toate parfumurile / şi umbra ta, … →

Dacă privești un singur fir de iarbă / sunt geloase pe tine, sprâncenele mele. / … →

De prea multă vreme suntem în viață / ca să nu le știm pe toate … →

Eu aș putea s-o omor / cu o singură lovitură / Ea râde spre mine, … →

Visasem că sunt un animal singur. / Că toți cei ai mei, cei / cu … →

Precis că mă-nălțasem, / Precis că mă lățisem, / De-mi păreai suavă / Visându-mă în … →