Mircea Micu

Mircea Micu – Cui Ne Lași, Ană?

de

(după poezia Karenina).Vine un tren și Ana KareninaDă să se-arunce musai către el.Mecanicule, stop, fă stop mașina,E măritată, are și inel.Mă-apropii, zic: ce-nseamnă asta, doamnă?Vrei să ne lași buimaci și-ai nimănui,Păi, gestul ăsta tragic, zău, înseamnăÎn inima bărbaților un cui.Nu face fapta asta colosală,Nu vezi că nu mai știm ce vrem și cum.Ascultă, se-aude-o vânzolealăMai … Citește mai mult

Mircea Micu – Ana Blandiana – Totală Confuzie

de

Suntem doi şi totuşi unulnici nu mai ştiu caree trupul tău, caree trupul meu.Care e clavicula meacare e invers.Pun mâna pe ochiul meuşi pe tine nu te mai audenimeni şi niciodată.Pun mâna pe glezna taşi-mi simt reumatismul.Ne confundăm până la salariu.Tu eşti eu, eu sunt tu,până şi coastele sunt la fel,nici una independentă.dacă te duci, … Citește mai mult

Mircea Micu – Rar

de

Atât de rar și-atât de fără sensMai cânt și eu o salcie de verde.Orașul greu, neutru și imensÎn somnolența lui de fum mă pierdeCa pe-o șopârlă circulând invers.Ma scol în zorii zilei ca bunicu,Sudoarea nopții mă mai ține-n frâuPrivește oglinda, eu sunt Mircea MicuCare sătul de smog și de desfrâuM-aș sinucide printr-un spic de grâu.

Mircea Micu – Toți Prietenii

de

Toți vechii prieteni s-au mutat în vileDoar mama stă-n micul cartierÎn casa ei cu amintiri umileAvând în loc de acoperiș, un cer.Ea doarme-ntr-un pat proptit pe steleȘi stelele-s picioarele de pat,Trece stafia tinereții melePeste acoperișul înstelat.Zice ”ce faci tu, iedule, departe? ”Și nu-i mai vine somnul și-i târziuÎn camera îngustă, cât o carteScrisă de un … Citește mai mult

Mircea Micu – Să Mi Se Pară, Să Ți Se Pară

de

Mamă, acesta sunt,Jumătate acoperit cu pământ,Cealaltă jumătate se duceȘi nici n-are cruce.Tu ce mai faci, ce mai spui?Tristețea n-o-mparți nimănui?Tremură vișinul verdeȘi nu te mai vede.Mamă, dacă ai putea să mă sorbiNoaptea târziu când adormiSă mi se pară, că m-ai văzutDragă din iarbă și lut.Să mi se pară, să ți se parăCă se întoarce viața … Citește mai mult

Mircea Micu – Așteptare

de

A cules mama dovlecii,Morcovii i-a îngropatIarna ca o cloșcă albăSe înfoaie peste sat.Iepuri mișună-n grădinăPrintre verze ce-au albitScade ziua, crește noapteaȘi poștașul n-a venit.O să vină sigur mâine.Oh! Bețivul de poștaș.Poartă-n geanta lui de pieleVești din marele oraș.Cade noaptea, mama coaseLa dantela de bumbacOchii ei ca două stelePicură în vârf de ac.Umblă iepuri în grădină,Verzele … Citește mai mult

Mircea Micu – Nicolae Stoian – Atenți la Ravagiile Toamnei

de

Motto:„Plouă, e urât, e toamnă,pentru noi nimic nu-nseamnă.”Al naibii, toamna vine iar la noilălăie ca o galbenă mireasă,amenințându-ne cu vânt și ploi,dar noi cântăm voioși și nu ne pasă.Ce crede dânsa că ne amenințăcu brici de aur frunze retezând?O, anotimp fără de referință,nu vei găsi răgaz la noi nicicând.Poți tu să-ți scuturi coafura rară,să sufli … Citește mai mult

Mircea Micu – Amintire Din Provincie

de

„Cu atenție mărităOrice fată se mărită”.Tu care-ai fost un porțelan de Saxa,blând trandafir amirosind discret,mi-ai zdruncinat cuvintelor sintaxași-o parte din chenzina de poet.Seara veneai în urbea solitarăunde creșteau arțari și sicofanți,eram elev la școala militarăși-aveam sfieli și pantaloni bufanți.Erai frumoasă, văduvă, distinsăși-ntr-un amurg ce-agoniza în spumedeodată fără jenă mi-ai pretins săfugim la naiba, amândoi, în … Citește mai mult

Mircea Micu – Doina

de

Către munți în sus,De lebede dus,Asupra-mi să cadăFrageda zăpadă,Să mă țină-n pliscVulturul din pisc,Nori tremurătoriSă am la subțiori,Stelele să-mi steaLângă tâmpla grea,Să aud cum cadeLuna în cascadeSă aud cum curg Brazii în amurgRoua să mă speleDe rău și de rele.Și de-atâta dorSă visez că morSus în munte, sus,De lebede dus.