A nins ca o nădejde târzie și mă tem
De-ndepărtarea ta de-un blestem.
Ți-aș scrie zilnic ca să știi că sunt
Dar mâna-mi e de iarbă și pământ.
M-aș duce să te văd și nu m-am dus
Și-mi port destinul trist precum Iisus.
Nu pot dormi și-ascult cum de departe
Minutul scurt al vremii ne desparte.
Și către zori, cu lacrima pupilei,
Topesc zăpezi cu primul glonț al zilei.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de regret și tristețe legate de o despărțire. Naratorul se simte neputincios și împovărat de destin, incapabil să depășească distanța emoțională și fizică față de persoana iubită.