Raul cât ar fi de mare
Îi loc pentru fiecare, of, of
La necaz și supărare
Cântecul mi-i alinare, of, of.

Care om își lasă satul
Se cunună cu oftatul
Care om își lasă vatra
Are inima ca piatra.

Are inima ca fierul
Și-l poartă numai dorul, of, of
Dor mi-e dor și tare-aș vrea
Să mă-ntorc la vatra mea, of, of.

Dorul de sătucul drag
De poieni ce-am colindat
De cireșul de la poartă
Și de vremea mea de fată.

De la horele din sat
De bădița meu cel drag, of, of
Fugi, dorule, nu te-ntoarce
Lasă-mi inimioara-n pace, of, of.

Am umblat din loc în loc
După bine și noroc
Am umblat și-am căutat
De dragoste n-am aflat.

Ursitoarea a fost rea
Și m-o lăsat singurea, of, of
La necaz și supărare
Cântecul mie alinare, of, of

A (bis) Frunză verde razachie,
M-am suit în deal la vie,
Ca să fur struguri de poamă,
Pe furiș, de bună seamă.

B M-o prins bădița Ilie,
Ce era paznic la vie,
N-am furat nici o boghiță,
C-o apărut Iliuță.

Strigătură: Eu am dat să fug la vale,
Da’ Ilie-mi iese-n cale.

A (bis) Mă prinde de băsmăluță
Și îmi cere o guriță,
Eu îi spun: ”fugi Iliuță,
N-am furat nici o boghiță! ”

B Iliuță, ca vulpoiul,
Pândea unde-i mușuroiul.
La joc, ni-o spus, poama-i coaptă,
Da’ n-o zis că mă așteaptă.

Strigătură: Și când s-o lăsat chindia
Iaca, m-o prins că-i fur via.

A (bis) În gând, ne-am făcut socoată,
Poama lui Ilie-i coaptă,
Băsmăluța-i înflorată,
De la târg îi cumpărată,

B De nu-i dau gura cerută,
Ies cu pagubă mai multă,
Nici poamă, nici băsmăluță
Și hoață la Iliuță.

Decât hoață prinsă-n vie,
Îi dau gură lui Ilie
Și-oi mânca pe săturate,
Boghițele dulci și coapte.

Refren: N-am crezut vreodată,
C-așa dragoste curată,
Am să port pentru nepoată.
În ochi bucurie
Văd și inima-mi mângâie,
Doamne, ce dar mi-ai dat mie.

Mulțumesc, Doamne părinte!
Dă-i sănătate și minte,
La părinți înțelepciune,
Să-mi crească puiul pe lume.

Refren: N-am crezut vreodată,
C-așa dragoste curată,
Am să port pentru nepoată.
În ochi bucurie
Văd și inima-mi mângâie,
Doamne, ce dar mi-ai dat mie.

Să mi-o văd crescută mare,
Adelina mândră floare,
Să-mi fie de alinare,
Să mă-ntrebe, ce mă doare?

Refren: N-am crezut vreodată,
C-așa dragoste curată,
Am să port pentru nepoată.
După-a mea dorință,
Am și eu acum fetiță,
Ca floarea în grădiniță.
N-am crezut vreodată,
C-așa dragoste curată,
Am să port pentru nepoată.
Doamne, dă-mi putere,
Să muncesc, să strâng avere,
Ca să-i las nepoatei mele.

Refren: Dragoste, floare-n boboc,
Mi-ai adus-o cu noroc
Și-n suflet i-am făcut loc, măi.

Nu știu, cu alții cum ești,
Dar cu mine strălucești, măi,
Ochii ca stelele-ți ard,
De-al tău dor nu pot să rabd, măi.
Gura ta fagur de roi,
Când ne iubim amândoi,
Că dragostea-i pentru doi, măi
Măi bădiță ochi de jar,
Ești și dulce și amar,
Când te văd de drag tresar, măi.

Refren: Dragostea, floare-n boboc,
Mi-ai adus-o cu noroc
Și-n suflet i-am făcut loc.

Multe-am tras pe-al vieții drum,
Dar cu tine bade-acum, măi,
Trec și peste bolovani,
Nici nu mă tem de dușmani, măi,
Mulțumesc Doamne frumos
Că în cale mi l-ai scos,
Pe bădița meu fălos, măi
De nu l-aș fi cunoscut,
Ce-i doru n-aș fi știut,
Aș fi trăit cu urât, măi.

Refren: Dragostea, floare-n boboc,
Mi-ai adus-o cu noroc
Și-n suflet i-am făcut loc, măi.

Dorul tău bade îl port,
În inimă peste tot,
Să te uit, eu n-am să pot, măi.