Iliuță, Iliuță.
A (bis) Frunză verde razachie,
M-am suit în deal la vie,
Ca să fur struguri de poamă,
Pe furiș, de bună seamă.
B M-o prins bădița Ilie,
Ce era paznic la vie,
N-am furat nici o boghiță,
C-o apărut Iliuță.
Strigătură: Eu am dat să fug la vale,
Da’ Ilie-mi iese-n cale.
A (bis) Mă prinde de băsmăluță
Și îmi cere o guriță,
Eu îi spun: ”fugi Iliuță,
N-am furat nici o boghiță! ”
B Iliuță, ca vulpoiul,
Pândea unde-i mușuroiul.
La joc, ni-o spus, poama-i coaptă,
Da’ n-o zis că mă așteaptă.
Strigătură: Și când s-o lăsat chindia
Iaca, m-o prins că-i fur via.
A (bis) În gând, ne-am făcut socoată,
Poama lui Ilie-i coaptă,
Băsmăluța-i înflorată,
De la târg îi cumpărată,
B De nu-i dau gura cerută,
Ies cu pagubă mai multă,
Nici poamă, nici băsmăluță
Și hoață la Iliuță.
Decât hoață prinsă-n vie,
Îi dau gură lui Ilie
Și-oi mânca pe săturate,
Boghițele dulci și coapte.
Sensul versurilor
O fată este prinsă furând struguri de către paznicul Ilie, care în loc să o pedepsească, îi cere un sărut. Ea acceptă să-l sărute pentru a scăpa de pedeapsă și a mânca struguri pe săturate.