Te port, bădiță-n gând
(Mioara Bârsan)
Frunză bătută de vânt,
Te port, bădiță-n gând, măi
Și n-am să pot să te uit,
Cât am să calc pe pământ, măi.
Câți drăguți eu am avut,
Nu le-am purtat dorul mult,
Ei ca apa au trecut, măi
Dar bădiță du’neata,
Ai intrat în viața mea
Și mi-ai adus dragostea, măi.
Refren: Dragoste, floare-n boboc,
Mi-ai adus-o cu noroc
Și-n suflet i-am făcut loc, măi.
Nu știu, cu alții cum ești,
Dar cu mine strălucești, măi,
Ochii ca stelele-ți ard,
De-al tău dor nu pot să rabd, măi.
Gura ta fagur de roi,
Când ne iubim amândoi,
Că dragostea-i pentru doi, măi
Măi bădiță ochi de jar,
Ești și dulce și amar,
Când te văd de drag tresar, măi.
Refren: Dragostea, floare-n boboc,
Mi-ai adus-o cu noroc
Și-n suflet i-am făcut loc.
Multe-am tras pe-al vieții drum,
Dar cu tine bade-acum, măi,
Trec și peste bolovani,
Nici nu mă tem de dușmani, măi,
Mulțumesc Doamne frumos
Că în cale mi l-ai scos,
Pe bădița meu fălos, măi
De nu l-aș fi cunoscut,
Ce-i doru n-aș fi știut,
Aș fi trăit cu urât, măi.
Refren: Dragostea, floare-n boboc,
Mi-ai adus-o cu noroc
Și-n suflet i-am făcut loc, măi.
Dorul tău bade îl port,
În inimă peste tot,
Să te uit, eu n-am să pot, măi.
Sensul versurilor
Cântăreața își exprimă dorul profund și dragostea pentru bădița ei, mulțumindu-i lui Dumnezeu pentru că l-a adus în viața ei. Ea simte că dragostea lor o face mai puternică și o ajută să depășească obstacolele.