Zii bade care-i pricina.
Omul care-i supărat
De la crâșmă vine beat
Omul care-i necăjit
Bea puțin și-i amețit.
Dar, bărbate, tu
Spune ce-ți vrea sufletu’
Spune ce necazuri ai
Că la crâșmă stai.
Strig. Lasă cârciuma-n pace
Și mai stai, bărbate, acasă.
Ne ies vorbe, dar nu bune
Și mi-e rușine de lume
Am fost fala satului
Și-n fruntea jocului.
Azi la joc mergem
Și la horă ne prindem
Bate talpa, nu mai sta
Că s-onsara.
Strig. Și n-oi vedea a juca
Pe chicioare te-oi călca.
Zii bade care-i pricina
Ca să-i smulg eu rădăcina
Că bei vin din damigeană
Cu Ileana cea vicleană.
Dar Ileana, bre
Nu călca pe urma mea
Orișicât ar încerca
Vezi și dumneata.
Strig. Că Ileana nu-i ca mine
Nu mă-ntrece oricine.
Joacă bade pe-nvârtite
Și mă ține lângă tine
Strânge-mă-ncetișor
Să pot juca cu mult spor.
Bade, bădișor
Învârtește-mă cu dor
Că ni-i drag, bade, a juca
lângă dumneata.
Strig. Joacă bade, nu mai sta
Și la dreapta iaca-sa
Înainte și-napoi
C-așa-i hora pe la noi
Hooop și-așa și-așa
Sensul versurilor
Piesa descrie o scenă de petrecere într-un sat, unde oamenii se distrează și dansează hora. Un bărbat este mustrat pentru că bea prea mult și este atras de o altă femeie, dar este îndemnat să se bucure de joc și de compania celorlalți.