Dragi mi-s moldovenii mei, bade
Tare mă mândresc cu ei, bade
Că sunt gospodarii mei
Și eu muncesc în rând cu ei.
Moldoveanul tare-i șugubăț
Frumușel și iubăreț
Când se prinde-n hora cea mare
Iese colbul din picioare.
Îl cunoști după căciulă
După vorba dulce, bună
Îl cunoaște lumea toată
După cum cântă și joacă.
Sunt fată și eu de moldovean
Din Moldova lui Ștefan
Horă cânt cu drag la sărbătoare
Să răsune Prutu-n vale.
Eu sunt fiica Iașului
Faima moldoveanului
Sunt vecină de pământ
Cu frații de peste Prut.
Mare-i, Doamne, și vechi neamul meu, mai
De la Iași la Chișinău
Și-om trăi, lume, pe pământ
C-am făcut un legământ, bade
Sensul versurilor
Piesa este un omagiu adus moldovenilor și spiritului lor gospodăresc și vesel. Ea celebrează identitatea moldovenească, dansul horei și legăturile cu frații de peste Prut, exprimând un sentiment de mândrie și apartenență.