Michelangelo – Pagina 17

173

Prin doamna-mi aspră și frumoasă-apare / cel bun frumos, cel rău urât; de-acee / mă-întreb … →

Spre-a fi mai vrednic, de-acest dar minune, / de prietenia voastră ideală, / gândeam, înaltă … →

De caută-nainte, / gândirea mea semeață / îmi mai promite-o viață / ce nu-i a … →

Deși-am ars mult într-a iubirii vale, / cenușa-mi stinsă nimeni n-o mai scurmă; / durerile-mi … →

Acel ce timpul din nimic creat-a, / nu înainte de-a ne da vieți nouă, / … →

Nu pot gândi la Tine și în față / să nu-mi apară-nchipuirea morții, / prin … →

Făcut-a bine când v-a dat natura / cruzime pe măsura frumuseții: / unind contrarii, afli … →

Cu toate că splendorile-ți celeste / le-arăți aici în chipul de femeie, / plăcerile-idee / … →

Se cuvenea, trăind în fericire / și Febo luminând cărării mele, / să mă înalț … →

Bătrân și greu, de-aceea, / ca gruel către centru, / spre a mă-ntoarce-ntoarce pentru / … →