Maria Ciorici – Versuri.pro

Scrisoare Pentru Mama

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Bună, mămică, ce mai faci?
Tot te mai dor mânuțele de la atâta muncă?
Eu îți sărut aceste mâini calde și dragi,
Care m-au legănat când eram mică pruncă.
Mamă, tu iartă-mă că ți-am făcut eu multe fire albe
Și că atâtea lacrimi pentru mine ai vărsat!
Mi-e dor să îți aud vorbele-ți calde,
Azi noapte, mamă, iarăși te-am visat!
Te rog, nu mai trudi din plină dimineață!
Tu și acum cu soarele odată te trezești
Și nu mai pune și pentru noi pâine pe masă
Când îți lipsim, știm bine cât ne iubești!
Mamă, de-ar ști cum să te protejez
De anii grei, ce insistent îți bat la ușă
Din mâna bătrâneții cum să te salvez?
Eu de-aș putea, aș transforma-o în cenușă!
Mama, nu plânge, promit și eu să nu mai plâng!
Alungă dorul, mamă, și nu mai suspina!
Degrabă vin acasă eu strâns să te cuprind,
Cum să nu vin, dacă atâta m-ai chemat?

Mama Care Așteaptă (Poezie)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

O mamă-ndurerată așteaptă la fereastră
Să-i vină copilașii prin lume-mprăștiați.
„Veniți, copiii mamei, veniți la casa noastră!
De ce de mama voi tot mai des uitați?”
E gata cozonacul, e gata și mâncarea,
Ea-nșiră, apoi strânge de pe masă tot.
„Se vede că nici azi nu-mi mai aud chemarea
Ei lasă, nu-i nimic, să mai aștept eu pot.”
S-a întărit ca piatra cozonacul mamei,
Ea face altul, mai mare, mai frumos.
Și-n timp ce greu frământă își numără toți anii,
S-accepte că-i bătrână e tare de dureros.
Miroase-a cozonac, iar mama stă pe gânduri
Și are-n mâini o poză de când erau micuți.
Un junghi la inima tot mai des o apasă,
„Când veți veni la mama, iubiții mei puiuți?”
Se lasă grea pe scaun, respiră rar, adânc,
Pronunță-n șoaptă nume de copii.
Și simte cum îi bate ultimul ei zvâc.
Închide pe veci ochii, de dragoste pustii.
Voi mergeți la măicuța, nu știți când bate ceasul
Despărțirii de părinți și nu lăsați pe mâine.
Iar dacă mamei îi tremură mai des glasul
Mergeți acasă, să n-o găsiți și voi cu poza-n mână.

Vaca Eliberată… (Poezie Comică)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Lume dragă să vă spun
Ce-am păţit amu, acum
Gospodină eu de fire,
Nu mă-ntrece în sat nimeni
Mai dăunăzi, vaca noastră
A fătat un viţeluş,
Toată lumea bucuroasă,
L-am numit noi Spiriduş
Cu găleata de muls lapte
Cum e obiceiul zilnic,
Mă îndrept eu spre poaiată
Să văd dacă totu-i bine.
Şi ce-mi vine-n cap deodată:
Să slobod un pic văcuţa,
Că a stat numai legată
Şi a obosit micuţa.
Nici prin cap să-mi treacă mie
Că s-a săturat de casă,
Vaca noastră fericită,
O luă la sănătoasa!
Şi viţelul după dânsa
Bucuros, nevoie mare
Când să sară cu ea prinse,
Parcă aveau ceva-n spinare.
Vaaaai de mine şi de mine!
Cum să liniştesc nebuna,
Vaca tot o fugă ţine
N-ascultă deloc de mine.
Cu căldarea după mine
Strig şi-alerg eu speriată,
Tot încerc ca să-i pun funia
Şi să leg eliberata.
Mă apropii cuminţică
-Joienica, fata mamei,
Tu chiar te-ai stricat la minte,
Hai încetişor acasă!
Vaca rage fericită,
Zburdă, sare cu viţelu,
Când îmi arde o copită
L-am văzut şi pe bunelu..
Cad pe ceva moale, puhav,
Eu crezând că-i iarbă grasă,
Când simt cum deodată pute,
Hai, că m-ai făcut frumoasă!

Până Nu Ridică Cățeaua Coada…

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Fustițe scurte, haine mulate,
Păr aranjat, buze bombate
E tot ce va atrage un bărbat
Mai ales, pe cel însurat
Cu doi sau trei copii..
Ești foarte iscusită
Să strici familii noi
Și foarte mulțumită
Când sunteți doar în doi.
De ce te-atrag bărbații
În viață aranjați?
Holtei, flăcai, nici cei drogați
N-au loc la tine-n pat.
Nuuu! Acel însurat
Mai tare-ți este drag!
Explicația e simplă:
Dacă e însurat,
Atunci e educat, echilibrat, curat,
Bărbat-bărbat!
Cu casă și mașină,
Cu bani, serviciu bun
Doar că..
Să ții tu minte
Nimic nu-ți aparține!
Din tot ce are-acum!
Ok, azi ești frumoasă,
Ai corpul ideal
Și buzele gustoase,
Și forme voluptoase
Ești întrebată iar!
Știi cum arată-un fruct uscat?
De nedormit și oboseală
Este soția lui ce-acasă a lăsat
Cu un copil de țâță
Și părul nespălat
Cândva a fost și ea sexoasă
Cu părul parfumat,
Azi este mamă, pentru copii fidelă
Și pentru soțul tulburat
De tine.. și de-al tău pat!
Chiar mă întreb:
Cum ai să arăți și tu
Pentru al tău bărbat?
Că, na, nu cred că toată viața
Vei satisface pe cei însurați!
Vei vrea și tu familie,
Copil, poate și doi..
Aș vrea atunci eu să te văd pe tine:
Tot vei umbla numai în haine noi,
Tocuri înalte și părul ondulat
Cu pieptul scos afară
Zglobiu, deloc lăsat?!
Mă tem că soarta bate!
Offf, tare ea mai bate!
Și într-o bună zi
Vei plânge de păcate
În locul multor soții!
Vei zgâria pereți de scârbă și durere
Că soțul tău iar e plecat la tinerele,
Iar tu cu un copil în brațe și altul pe picioare
Vei plânge pentru trecutul și faptele murdare!

Fructul Cu Miezul Putred

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Mi-e totul mort pe dinăuntru,
Zâmbesc, dar nu mai pot spera,
Că îmi va fi-nțeles cuvântul,
Încerc, dar nu-l pot controla.
Pahar după pahar și aer,
Adânc în pieptul otrăvit
Și simt cum inima acolo sare,
De parcă cai au năvălit.
Culori aprinse-n suprafață,
În suflet negru spălăcit,
Nu mai doresc să merg prin viață,
Cu acest picior de soartă potcovit.
Sunt egoistă, da, aveți dreptate
Și-ar trebui la față doar să mă gândesc,
La mine mă gândesc când dorm pe-o parte,
Iar lacrimi mă înabușesc.
Și când buhnesc în plâns mi-e frica,
Ce fel de mamă sunt?
Care având o dulce fiică,
Stă azi culcată la pământ.
Nu merit nicio scuză și iertare,
Sunt jalnică, cum mi-au mai zis,
Căci am crezut mult în iubire
Și am mușcat din fructul interzis.
Dansez și-mi asurzesc urechea
Cu cântecul meu preferat,
Eu nu voi mai găsi perechea,
După ce dânsul m-a lăsat.
Eu nu voi mai putea deduce
Care-i menirea mea în viață,
Doar de un răcnet să m-apuce
Și să mă strâmbe rău la față
Aveți dreptate, el nu merită,
Nicio secundă de suspin
Și lacrima ce mă irită
Când în casa noastră vin.
Zâmbesc afară, mă usuc în suflet,
Mă otravesc cu tot ce-i interzis,
La suprafață fruct cu miezul putred,
Știu, mă distrug, prea mulți mi-ați zis!
Ma tem de viitor, mi-e frică,
Eu grav de suflet m-am îmbolnăvit,
Dar niciodată n-am sa uit că am o fiică
Nici pe cel care demult m-a părăsit.

Spune-Mi Mamă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Spune-mi, mamă!
Ce-i dragostea?
Spune-mi, mamă!
Ce se-nșira?
Spune-mi, mamă!
Vreo veche taină,
Să-l pot uita, să-l pot uita.
Că fiul meu întreabă pe mine
Are vreo treabă, e bine?
Eu nu mai sunt, nu mai sunt, ce-ani de ieri,
Știu să înfrunt critici, păreri.
Și nu, nu, nu, nu te iubesc,
Înspre tine nu mă mai gândesc.
Dacă ai plecat, nu te întoarce-n lumea mea,
Am înfăcărat tot ce mai avea.
Spune-mi, mamă!
Ce-i dragostea?
Spune-mi, mamă!
Ce se-nșira?
Spune-mi, mamă!
Vreo veche taină,
Să-l pot uita, să-l pot uita. (x2)
E foarte simplu, nu pot să alerg,
Dar timpul acum mă-nțeleg.
Tot ce se face, se face spre bine,
Acuma nu, nu mă leg cu oricine.
Și-ai dat foc, cândva, odată,
Arde ca l-am netratat.
Singură acum nu m-am ridicat,
Învingătoare poți să-mi spui, jalnic m-aș vrea.
Spune-mi, mamă!
Ce-i dragostea?
Spune-mi, mamă!
Ce se-nșira?
Spune-mi, mamă!
Vreo veche taină,
Să-l pot uita, să-l pot uita. (x2)

Soacră, Soacră, Poamă Dulce! (Poezie Comică)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Noră, hăi, îi zice soacra
Miresuicii nou-venite,
Borșul tău e tare acru,
Ceapa-i tare prăjită!
Fata foarte rușinoasă
S-a făcut roșie ca racul:
– Așa o făceam acasă,
Așa o face tot satul.
– Eiii, nu pricep ce gusturi are
Satul vostru prăpădit,
Varsă borșul în căldare,
Mă apuc eu de gătit!
– Da, taci, mamă odată-acolo!
Chiar e bun borșul femeii
Și te-ai aninat de dânsa
Spune-odată ce mai vrei tu?
– Eeee, uite-la dânsu educatul!
Eu așa te-am învățat
Să răcnești așa la mă-ta?
Când te-ajung cu un hărag!
Ați venit pe capul nostru
Tineri însurăței,
Măcar nu vă e rușine
Behăiți ca niște miei!
Când eram eu fată mare
Toate le știam a face,
Soacra mea, Dumnezeu s-o ierte
Nimic nu făcea în casă.
Eu ca schija toată ziua:
Curățenie, mâncare,
Voi dormiți până la doisprezece
Ooof, multă-mi trebuie răbdare.
Iaca, uite, casa toată
Încă nu e măturată!
Ți-ai găsit și tu nevastă
Care-o vrut doar măritată.
Dar la lucru nu se bagă
Are unghii, păduchiură
Vai de mine, ooof, săraca
Iar m-o apucat inima!
– Taci din gură, mătăhală,
Măcar nu-ți este rușine!
Te aude și mahala
Toată ziua strigi la tineri!
Mare harnică mai ești,
Când te-apuci să faci te doare
Leșini, pierzi cunoștința, bocești
O viață te-am purtat călare.
Începi lucru și îl lași,
Cu cumătrile la vorbă,
Ești plină numai de draci,
Nimeni nu o să te mai rabde
Și o să te lase singurică
Cu văcuța ta Dumana!
Închide gura și înghite
Că e bună chiar mâncarea!

Despre Certurile Din Grupurile De Pe Facebook… (Poezie Comică)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Într-un grup plin de femei
A scris una o postare:
„Fetelor și gospodine,
Spuneți-mi voi, cum e mai bine
Să gătesc pentru iubit mâncare?”
Ehheee, numai atât i-a trebuit!
Focul fără de benzină
Să mocnească a-nceput:
Iată primul sfat vine!
„Voi sunteți căsătoriți?
Prima dată eu aud
Să gătiți și la iubiți!
Lumea-și iese chiar din minți!
Trăiți cum vă duce capul.
Nu se poate așa, măi frate!
Apoi vă plângeți tot pe aici!”
Alta sare-n ajutor:
„Tac, eu nu am înțeles!
Și de ce, mă rog, nu se poate
Cu iubitul să trăiești
Și să-i pregătești bucate?
Lumea s-a modernizat,
Dormi cu cine vrei în pat!”
„E păcat, of, e păcat!”
Sare-o sfântă credincioasă
„Dumnezeu va pedepsi
Pe cel ce în curvie va trăi
Fetelor, chiar e păcat
Să trăiești cu un bărbat!”
„Pffffff, când vă văd pe cele sfinte
Pe aici care cuvântă,
Dar în gând doar cu bărbați,
Mai ales cu însurați,
Vă iubiți în fantezie
Asta nu e preacurvie?”
„Ce-i cu voi, n-ați înțeles
Fata-a pus o întrebare
Cum să facă ea mâncare
Pentru omul său ales,
Voi ca-ntotdeauna
Înțelegeți iar ce vreți!
Uite-ți dau eu o rețetă!”
„Nu recetă, dar rețetă!
Oooof, eu deja m-am săturat,
Tot mă țin de corectat,
Fetelor, voi chiar deloc
Gramatica n-ați învățat?
Eu deja ar trebui
Să primesc demult un premiu!
Stau și corectez prin grupuri
Sumedenii de greșeli,
Tocmai mi se face rău
Deja am și amețeli.
Mai ales pe unde-s certuri
Nu mai înțelegi ce-i scris.
Eu cu voi îmi ies din minți!”
„Auzi, doamnă profesoară
Marș te rog frumos din grup,
Cât nu te-am dat eu afară
Eu gramatica o rup,
Chiar nu vreau așa să scriu
Să mă înțeleagă toți,
Tu ca mine așa nu poți…
Și de vină-i tastatura”
„Fetelor, deja exagerați!
Fata simplu-a întrebat
Cum să facă ea mâncare,
Voi iar vă puneți pe certat
Scrieți care mai de care,
Dar fata n-ați ajutat.
Stai un pic să-ți dau un sfat:
Un bărbat apreciază
Cum este femeia-n pat,
Cum se-mbracă și se machiază,
Iar mâncarea la livrare
Ți-o aduce fiecare.”
„Iaca na! Bombă în cap,
Pe mine mama așa m-o învățat:
Un bărbat iubește zeama,
Plăcințelele, pârjoale,
Sarmale din varză murată,
Dacă-așa îi vei găti
Pe loc îl vei cuceri!
N-asculta ce zic acestea!
O femeie adevărată
Trebuie să aibă grijă
Cum arată, cum se-mbracă,
Să gătească și bucate,
Să nască și copii,
Hărnicuță tu să fii!

Una Grasă și Alta Slabă - Duel (Poezie Comică)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Una grasă și alta slabă
Într-o zi se tot certau,
Se sporeau cine-i mai dragă
La bărbați ce le-admirau.
– Auzi, tu, bolfuță, hăi!
La bărbați le place forme
Ideale la femei,
Nu rotunde ca popcornul!
– Tacă-ți gura, slăbănoago!
Uită-te la rochia ta,
Conturează numai oase,
Nu iubesc bărbații așa!
– Hm, văd că ești invidioasă
Că nu poți purta pe corp,
Haine strâmte și frumoase,
Eu în fiecare zi le port.
– De când lumea și pământul
O femeie un pic mai grasă
Cucerește tot bărbatul
Că-i femeie sănătoasă!!!
– Sănătoasă, eu frumoasă
Și când merg pe drum, al tău
Uită ce-a lăsat acasă
Și admiră corpul meu..
– Slabă ești, dar nu frumoasă,
Eu cu rumeni obrăjori,
Sunt tot timpul zâmbăreață
Și cu luci în ochișori!
– Da, da, știu zâmbetul tău,
Și când râzi, nu-ți văd nici ochii,
Uită-te cum zâmbesc eu,
Tfiu, tfiu, tfiu s’ nu mă deochii!
– Tu ești slabă acum, gătită,
Ia să naști vreo doi copii,
Tot îmi vei umbla boită
Și fudulă-ai să te ții?
– Da, și cu copiii voi avea grijă
Cum arăt și cum mă-mbrac,
Tu mereu îmi găsești scuze
Nu te saturi de mâncat!
– Potolește-te, nevastă!
O femeie un pic grasă
E o bogăție-n casă
Că-i femeie valoroasă!