Lume dragă să vă spun
Ce-am păţit amu, acum
Gospodină eu de fire,
Nu mă-ntrece în sat nimeni
Mai dăunăzi, vaca noastră
A fătat un viţeluş,
Toată lumea bucuroasă,
L-am numit noi Spiriduş
Cu găleata de muls lapte
Cum e obiceiul zilnic,
Mă îndrept eu spre poaiată
Să văd dacă totu-i bine.
Şi ce-mi vine-n cap deodată:
Să slobod un pic văcuţa,
Că a stat numai legată
Şi a obosit micuţa.
Nici prin cap să-mi treacă mie
Că s-a săturat de casă,
Vaca noastră fericită,
O luă la sănătoasa!
Şi viţelul după dânsa
Bucuros, nevoie mare
Când să sară cu ea prinse,
Parcă aveau ceva-n spinare.
Vaaaai de mine şi de mine!
Cum să liniştesc nebuna,
Vaca tot o fugă ţine
N-ascultă deloc de mine.
Cu căldarea după mine
Strig şi-alerg eu speriată,
Tot încerc ca să-i pun funia
Şi să leg eliberata.
Mă apropii cuminţică
-Joienica, fata mamei,
Tu chiar te-ai stricat la minte,
Hai încetişor acasă!
Vaca rage fericită,
Zburdă, sare cu viţelu,
Când îmi arde o copită
L-am văzut şi pe bunelu..
Cad pe ceva moale, puhav,
Eu crezând că-i iarbă grasă,
Când simt cum deodată pute,
Hai, că m-ai făcut frumoasă!
Sensul versurilor
O gospodină eliberează vaca, dar aceasta fuge cu vițelul, provocând o urmărire comică prin sat. În final, gospodina cade într-o grămadă de bălegar.