Noră, hăi, îi zice soacra
Miresuicii nou-venite,
Borșul tău e tare acru,
Ceapa-i tare prăjită!
Fata foarte rușinoasă
S-a făcut roșie ca racul:
– Așa o făceam acasă,
Așa o face tot satul.
– Eiii, nu pricep ce gusturi are
Satul vostru prăpădit,
Varsă borșul în căldare,
Mă apuc eu de gătit!
– Da, taci, mamă odată-acolo!
Chiar e bun borșul femeii
Și te-ai aninat de dânsa
Spune-odată ce mai vrei tu?
– Eeee, uite-la dânsu educatul!
Eu așa te-am învățat
Să răcnești așa la mă-ta?
Când te-ajung cu un hărag!
Ați venit pe capul nostru
Tineri însurăței,
Măcar nu vă e rușine
Behăiți ca niște miei!
Când eram eu fată mare
Toate le știam a face,
Soacra mea, Dumnezeu s-o ierte
Nimic nu făcea în casă.
Eu ca schija toată ziua:
Curățenie, mâncare,
Voi dormiți până la doisprezece
Ooof, multă-mi trebuie răbdare.
Iaca, uite, casa toată
Încă nu e măturată!
Ți-ai găsit și tu nevastă
Care-o vrut doar măritată.
Dar la lucru nu se bagă
Are unghii, păduchiură
Vai de mine, ooof, săraca
Iar m-o apucat inima!
– Taci din gură, mătăhală,
Măcar nu-ți este rușine!
Te aude și mahala
Toată ziua strigi la tineri!
Mare harnică mai ești,
Când te-apuci să faci te doare
Leșini, pierzi cunoștința, bocești
O viață te-am purtat călare.
Începi lucru și îl lași,
Cu cumătrile la vorbă,
Ești plină numai de draci,
Nimeni nu o să te mai rabde
Și o să te lase singurică
Cu văcuța ta Dumana!
Închide gura și înghite
Că e bună chiar mâncarea!
Sensul versurilor
Piesa descrie un conflict comic între o soacră și nora ei, cu intervenția fiului/soțului. Accentul este pus pe diferențele de opinie legate de treburile casnice și rolurile tradiționale.