Spune-mi, mamă!
Ce-i dragostea?
Spune-mi, mamă!
Ce se-nșira?
Spune-mi, mamă!
Vreo veche taină,
Să-l pot uita, să-l pot uita.
Că fiul meu întreabă pe mine
Are vreo treabă, e bine?
Eu nu mai sunt, nu mai sunt, ce-ani de ieri,
Știu să înfrunt critici, păreri.
Și nu, nu, nu, nu te iubesc,
Înspre tine nu mă mai gândesc.
Dacă ai plecat, nu te întoarce-n lumea mea,
Am înfăcărat tot ce mai avea.
Spune-mi, mamă!
Ce-i dragostea?
Spune-mi, mamă!
Ce se-nșira?
Spune-mi, mamă!
Vreo veche taină,
Să-l pot uita, să-l pot uita. (x2)
E foarte simplu, nu pot să alerg,
Dar timpul acum mă-nțeleg.
Tot ce se face, se face spre bine,
Acuma nu, nu mă leg cu oricine.
Și-ai dat foc, cândva, odată,
Arde ca l-am netratat.
Singură acum nu m-am ridicat,
Învingătoare poți să-mi spui, jalnic m-aș vrea.
Spune-mi, mamă!
Ce-i dragostea?
Spune-mi, mamă!
Ce se-nșira?
Spune-mi, mamă!
Vreo veche taină,
Să-l pot uita, să-l pot uita. (x2)
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea unei despărțiri și căutarea de răspunsuri și consolare la mamă. Vorbitorul încearcă să depășească trecutul și să se vindece, devenind mai puternic în urma experienței.