Marcel Breslaşu – Apartenența

Din orice nor care treceîți poți făuri un radvan –să-ți poarte spre șetaua cea recefierbintele vis năzdrăvan.Nu crede-n stihia-i domoală,în pașnicii-i pași de bătrân.Furtună duc norii în poalăși-ascund câte-un fulger în sân. Din orice dangăt de clopotîți poți face-o scară la cer.Al sângelui repede ropote singurul tău temnicer.E inima ta pământeanăfăcută să bată aici;spre-a cerului … Citește mai mult

Marcel Breslaşu – De Ce Te-ntorci, Duioasa Rândunică?

De ce te-ntorci, duioasa rândunică,din țara-n care-i veșnic Mai?Cu ce-a păcătuit faptura-ți mică?Ce straji de foc în urma-ți se ridică?Ce zei te-au izgonit din rai?.Ai tulburat cu veselele-ți chioteale răpușilor tihnite liote,ori necuprinsul ai cercat să-l măsuricu miazănoaptele tale pașuri?.Nu-ți jinduiesc, prietena, noroculde-a fi putut aievea să-ți dezmierziravna și-aripa, cântecul și cioculîn apa lacurilor pururi … Citește mai mult

Marcel Breslaşu – Curriculum Vitae

O frunză, cea din urmă, s-a desprinsși-ncearcă pe spirală ce coboarăsă-nvaluie-n rotitul ei cuprinsrotatul pom ce-a fost odinioară.Dar nu-i mai află fragedul chenar,orbăcăind prin vântul care-o poartă.O mână care dibuie-n zadarsă-și nălucească Primăvara moartă.Apoi, se-așterne, scurt, c-un ultim spasm.Va povesti, ca mâine, rădăciniicum a pornit și cum s-a-ntors în basmdin marea aventură a luminii.

Marcel Breslaşu – Da, Ești Bătrân…

Da, ești bătrân… Și totuși gustăpriveliștea – atâta câtă-ncapeîn ochii tăi cu ostenite pleoape –E drept, îți este zarea mai îngustă,dar ți-e și cerul mai aproape.Da, ești bătrân… Și totuși cântăcura fetiței care te sărută,cum ai cântat și-ai sărutat o sută,bătrânele poet.E drept că sângele mai greu se-nfierbântă,dar se și răcorește mai încet.Da, ești bătrân… … Citește mai mult