Konstantinos Kavafis – Preot la Serapion

Pe bunul și bătrânul meu părinte,ce m-a iubit statornic, totdeauna,îl plâng pe-al meu bun și bătrân părinte,mort acum două zile-n zori.Doamne, Iisuse, zi de zi,mă străduiesc, prin orice faptă,prin orice gând sau vorbă-a mea,învățămintele preasfintei tale bisericisă le urmez. Iar pe cei care nu cred în Tineîi urăsc. – Dar astăzi plâng, Hristoase,astăzi îmi plâng … Citește mai mult

Konstantinos Kavafis – În Fața Statuii Lui Endymion

Într-un car alb, tras de patru catârica neaua albi, cu hamuri de argint,sosesc la Latmos, din Milet venind. Să-l celebrez– cu jertfe și libații – pe Endymion,din Alexandria-am venit, pe valuri, cu o triremă purpurie. –Iată statuia. În extaz, admir acum, în clipă mult visată,vestita frumusețe a lui Endymion.Iar sclavii mei golesc coșuri cu iasomie; … Citește mai mult

Konstantinos Kavafis – Suflete de Bătrâni

Suflete de bătrâni își au sălașulîn trupuri vechi și obosite.Cât sunt de triste, bietele de ele,ce plictisite de amara viața ce-o duc,cât țin la ea și să n-o piardă se tem,sărmane suflete potrivnice, sfâșiatece-și au sălașul – tragi-comicîn trupuri vechi și măcinate.

Konstantinos Kavafis – Gloria Ptolemeilor

Eu sunt Lagidul, rege. Stăpânul absolut(prin forță și avere) al desfătării.Macedonean sau barbar, nu-i altulegal să-mi fie sau măcar pe-aproape. Ridicol eSeleucidul, cu grosolanul său dezmăț.Iar dacă tot vă îndoiți, priviți, spre a vă lumina:Cetatea mea ce-mprăștie știința, vârf e lumii elene,praiscusită-n litere, în arte de tot felul.

Konstantinos Kavafis – În Cimitir

Când amintirea spre cimitirpașii îți îndreaptă,cu evlavie să te închiniîn fața tainei sacre a viitorului nostru întunecat!Mintea să îți înalți către Domnul.În fața ta,îngustul pat al somnului de vecizace, sub mila lui Iisus.Religia noastră scumpă cu demnitate slăveștemorminte și morții noștri.Libațiile, sacrificiile,ceremoniile păgâne ei nu-i plac defel.Fără ofrande stupidedin aur,îngustul pat al somnului de vecizace, … Citește mai mult

Konstantinos Kavafis – Monezi

Monezi cu inscripții indice,Ale celor mai puternici suverani,Stratagas, Evukratidazas,Menandrazas, Eramaizas.Astfel ne redă cartea înțeleaptăscrierea indică de pe aversul monezilor.Dar cartea și reversul ne înfățișează –care, de fapt, este partea cea bună –cu chipul regelui. Și-aici cum se oprește Grecul îndată,cât de emoționat este citind grecește:Eukratides, Hermaios, Straton, Menandros.

Konstantinos Kavafis – O Pictură

Îmi iubesc nespus munca, o fac cu multă grijă.Dar azi lucrul nu merge, mă simt descurajat.Poate că ziua asta m-a-nrâurit. Căci chipu-ise-ntunecă întruna. Plouă și vântul suflă necontenit.Prefer doar să contemplu, nu și să mă exprim.Privesc de-aceea, iată, o pictură –lângă fântână-un tânăr frumos șade întins,e obosit pesemne de prea mult alergat.Ce tânăr chipeș! Și … Citește mai mult

Konstantinos Kavafis – Întrerupere

Lucrarea zeilor o întrerupem noi,noi – ființe efemere, nepricepute și grăbite.La Eleusis și la Phitia în palate,de flăcări uriașe și fum înconjurateDemeter și cu Thetis pornesc lucrări utile. Darămereu Metaneira, din ale regelui încăperiiese în goană, despletită și-nspăimântată,și mereu Peleu, care se teme, intervine.

Konstantinos Kavafis – Vitrina Tutungeriei

Pierduți în mulțime, stăteau întâmplătorîn lumina din vitrina unei tutungerii.Privirile când li se întâlniră,dorința trupurilor, ilicită,s-a-ntrezărit timid, șovăitor.Vreo doi-trei pași ușor neliniștiți –și-apoi un zâmbet și un semn discret.Odată singuri însă în trăsură..apropierea trupurilor, senzuală;mâinile-mpreunate; buzele-mpreunate.

Konstantinos Kavafis – Nero – Termen Limită

Nero nu era deloc îngrijorat când a auzitceea ce Oracolul Delphic trebuia să spună:– Ai grijă de vârsta de șaptezeci și trei de ani.O mulțime de timp pentru a se bucura de el însuși.Are treizeci. Termenul limităpe care zeul l-a dat este suficientpentru a face față pericolelor viitoare.Acum, un pic obosit, se va întoarce la … Citește mai mult