Juhasz Gyula – Instrument Am Fost…
Instrument am fost în mâna Domnului,Care cânta pe mine niște melodii,Himere vesele ale chinului,Apoi m-a rupt, dând în mâna sorții.Ajuns la capătul vieții,Dar peste mine stele vor sclipi.
Versuri corectate și adnotate
Instrument am fost în mâna Domnului,Care cânta pe mine niște melodii,Himere vesele ale chinului,Apoi m-a rupt, dând în mâna sorții.Ajuns la capătul vieții,Dar peste mine stele vor sclipi.
Pe scenă, se mișcă cu grație.Vârsta lui nimeni nu știe.Fardul, e tânăr, la nevoie,Mai are și el victorie.În vestiar visează frecvent,Unde o fi vechiul regiment?Aversa vechilor aplauze,Nu pe capul lui se va rupe.Vechi colegi și iubite,Sunt în mormânt sau la pensie.Lauri vechi îi fac semne,Dar nu-și mai găsește visele.Viața lui un rol dus, blazatȘi trapa … Citește mai mult
Venit, trecut-au anii, încetTe-am uitat, ofilindu-seÎn inimă urma feței s-a ștersConturul umerilor ți s-a dusVocea și nu m-am dus după tineÎn tufișul adânc al vieții.Azi, pronunț numele liniștit,Azi, nu tremur de privirea ta,Știind că ai fost una din multe,Că tinerețe e nebunie, darNu cred că totul a fost degeabaȘi c-a trecut de tot, să nu … Citește mai mult
Nu știu ce e, dar bună tare,Reveria cu vorbele tale,Ca un nor de amurg, ce lucește,Dincolo mijind, apar stelele.Nu știu ce e, dar este dulcePrivirea ta cu pasiune,Ca o rază pe vârf, când apare,Deși, cu nori, e înserare.Nu știu ce e asta, simt doar,Că viața s-a înflorit iar,Graiul fin la suflet m-atinge,Ca mormântul vântul din … Citește mai mult
Va fi toamnă tristă.Unde ești, Anna? Cum ți-a fost sărutul?Ore de jale, e timpul meu, cică,Roze pălite, va fi toamnă tristă!Îți sărut sufletul.Unde ești, Anna? Cum ți-a fost lacrima?Lacrimi vechi, ai uitat demult,Dar, pentru asta îți sărut sufletul!Aș dori să te revăd.Unde ești, Anna, mai e drum la tine?Să mă întorc? Oh, dar, îmi e … Citește mai mult
Blondețea ei, nu mai rețin,Dar rețin câmpul, că-i bălai,Când în vara blondă spicele revin,Și simt galbenul ei mălai.Azurul ochilor, nu mai rețin.Dar toamna, cu zări senine,În septembrie, cu alean deplin,Azurul ei îmi revine.Nuanța vocii, nu mai rețin,Primăvara, când suspină șesul,Parcă glasul Anei aud, senin,Din primăvară, retras ca cerul.
Înainte să dispar în beci,Vă salut, oameni pe veci.Ca robul, cu drumul liber-n față,Bâlbâie adio, când scapă.Ca pasărea, cea sudică,Învață înc-un cânt sub strașină.Ce să vă cânt, eu bolnav, sărac,Ce să spun vouă nerod sărman?.Am nevoie de rămasul bun?Nici nu m-a observat vreunul.O lacrimă am fost, jos cum pică,Un oftat, ce spre cer se ridică.Un … Citește mai mult