Nu știu ce e, dar bună tare,
Reveria cu vorbele tale,
Ca un nor de amurg, ce lucește,
Dincolo mijind, apar stelele.
Nu știu ce e, dar este dulce
Privirea ta cu pasiune,
Ca o rază pe vârf, când apare,
Deși, cu nori, e înserare.
Nu știu ce e asta, simt doar,
Că viața s-a înflorit iar,
Graiul fin la suflet m-atinge,
Ca mormântul vântul din martie.
Nu știu ce e, dar bună tare,
Durere dulce, tot mă doare.
Dacă-s zălud, rătăcit, să fie,
Dacă-i dragoste, un har mie!
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimentul de a fi îndrăgostit, descriind starea de reverie și emoțiile contradictorii asociate cu dragostea. Vorbitorul nu poate defini exact ce simte, dar recunoaște impactul profund și transformator al acestei experiențe.