Juan Ramon Jimenez – Versuri.pro https://versuri.pro Versuri corectate și explicate Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 ro-RO hourly 1 https://wordpress.org/?v=6.9 https://versuri.pro/wp-content/uploads/2026/01/cropped-favicon-32x32.png Juan Ramon Jimenez – Versuri.pro https://versuri.pro 32 32 Împreună cu Toate Inimile https://versuri.pro/juan-ramon-jimenez-impreuna-cu-toate-inimile https://versuri.pro/juan-ramon-jimenez-impreuna-cu-toate-inimile#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 http://versuri.pro/?p=89269 →]]> Împreună cu toate inimile
Azi îngropate, ce m-au iubit,
Înghețat între spaime obscure
Mă simt oarecum îngropat.
Împreună cu toate inimile
Azi triumfătoare, ce m-au iubit,
Arzând în amurguri, mă simt
Oarecum transfigurat.
În românește Ion Frunzetti

]]> https://versuri.pro/juan-ramon-jimenez-impreuna-cu-toate-inimile/feed 0 Strada Așteaptă Noaptea https://versuri.pro/juan-ramon-jimenez-strada-asteapta-noaptea https://versuri.pro/juan-ramon-jimenez-strada-asteapta-noaptea#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=81268 →]]> Strada așteaptă noaptea.
Istorie și tăcere-i totul.
De-a lungul drumului
arborii dorm pe cer.
Iar orașul trist e violet.
Un cer de aprilie, fantastic,
cer violet cu ușoare preludii
de lumini stelare.
Acum lămpile ard la ferestrele
zăbrelite. Un câine scheaună
la o ușă-nchisă. O pisică neagră
se rotește iute pe cerul calm.
Ah! Acea lampă galbenă,
pacea copiilor orbi,
nostalgia ferestrelor,
prezența celor ce au murit!
Și poveștile pe care le-am spus
în acele seri de aprilie,
care nu s-au mai întors vreodată,
în timp ce scrutam stelele!
Iar întunericul cade
intim și uriaș, cu-mpăcare,
între îndepărtatele murmure
ale orașelor mărunte…

]]> https://versuri.pro/juan-ramon-jimenez-strada-asteapta-noaptea/feed 0 Primăvara https://versuri.pro/juan-ramon-jimenez-primavara https://versuri.pro/juan-ramon-jimenez-primavara#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=81269 →]]> April, fără susținerea ta clară,
doar ierni ar fi, lipsite de splendoare;
dar chiar de-april n-aduce nicio floare,
tu vii mereu, iubită primăvară.
Ești primăvara dulce și sprințară;
o roză pe cărări interioare,
o briză prin secrete coridoare,
lumină pe versanți la ceas de seară.
Ce pace, când în tainica-nserare
vă-mbrățișați, al tău râs de plăcere
izvor să fie care să ne umple!.
Să pun în suflet roza ta în floare,
să simt pe ochi o blândă adiere,
și-a ta lumină-n frunte și pe tâmple.

]]> https://versuri.pro/juan-ramon-jimenez-primavara/feed 0 Cât De Melodioasă https://versuri.pro/juan-ramon-jimenez-cat-de-melodioasa https://versuri.pro/juan-ramon-jimenez-cat-de-melodioasa#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=81270 →]]> Cât de melodioasă-i această delicată urzeală!
Trupul tău cu sufletul meu, dragoste,
și trupul meu cu sufletul tău!

]]> https://versuri.pro/juan-ramon-jimenez-cat-de-melodioasa/feed 0 Dezgust [Hăstio] https://versuri.pro/juan-ramon-jimenez-dezgust-hastio https://versuri.pro/juan-ramon-jimenez-dezgust-hastio#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=81271 →]]> La fel ca un bolnav ce leac nu are,
şi fruntea şi-o întoarce spre perete
pentru-a muri, şi eu, plin de regrete,
speranţa-mi pierd, căci eşti nepăsătoare.
Îţi mulţumesc! Mi-ai dat cu îngâmfare
ce-am meritat. Capricii inerente
de prunc crezând în rătăciri demente..
Dar tot tânjind, am obosit cam tare.
Acum soarele tău cu greu străbate
al iernii cer noros şi aureşte
durerea mea – nu-l vreau, nu mă incită.
Mă părăseşti! Şi o să piară toate,
conştiinţa ta, iubirea mea, fireşte,
în acest ceas de jale infinită!

]]> https://versuri.pro/juan-ramon-jimenez-dezgust-hastio/feed 0 Amurg [Ocaso] https://versuri.pro/juan-ramon-jimenez-amurg-ocaso https://versuri.pro/juan-ramon-jimenez-amurg-ocaso#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=81256 →]]> Cu un cortegiu de sclipiri fugare
trecut-a ziua, de zefir purtată,
şi gol şi singur sufletul se-arată,
precum un câmp în zi de sărbătoare.
Flori ce aveţi arome şi culoare
şi în amiaza zilei, înfocată,
vă veseleaţi cu inima împăcată;
acum parfumul vostru-ncet dispare!
Mantaua mea bogată de pe spate,
ce o purtam cu mare uşurinţă,
căzu pe jos, ştirbind a mea mândreţe.
Aveam ca aur lacrimile toate,
dar umerii-acum goi n-aveau putinţă
să mai susţină marea mea tristeţe.

]]> https://versuri.pro/juan-ramon-jimenez-amurg-ocaso/feed 0 Sonete (II) https://versuri.pro/juan-ramon-jimenez-sonete-ii https://versuri.pro/juan-ramon-jimenez-sonete-ii#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=81272 →]]> Întins pe pământ, față-n față cu câmpul,
Pe coasta Castiliei cea infinită,
Stăteam într-o toamnă în ocru-nvelită
Și-n dulcele-i soare ce-apune cu timpul.

Încet, deschidea întunericul plugul,
În vintrele brazdei, în simpla-i ființă,
Mâna lăsa să se scurgă sămânță,
Ca întunericul să crească belșugul.

M-am gândit să îmi smulg sentimentul profund
Cu tot cu-a mea inimă și să le cultiv
În pământul plăpând, cu brazde materne.

Să văd primăvara, dacă trupu-i fecund
Va crește spre lume înalt, exploziv,
Copacul curat al iubirii eterne.

]]> https://versuri.pro/juan-ramon-jimenez-sonete-ii/feed 0 A Luat cu Sine Vântul https://versuri.pro/juan-ramon-jimenez-a-luat-cu-sine-vantul https://versuri.pro/juan-ramon-jimenez-a-luat-cu-sine-vantul#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=81257 →]]> A luat cu sine vântul toţi nourii tristeţii.
E verdele grădinii nou nestemat tezaur;
Se-ntorc în stoluri păsări pe urma frumuseţii
Şi asfinţitul naşte livezi-livezi, de aur.
Aprinde-mă, crepuscul! Parfum mă fă! Scrumeşte
Tu sufletu-mi, şi fă-mi-l ca tine: – apus de soare.
Deşteaptă-mi ce am veşnic, ce arde, ce iubeşte
Şi vântul de uitare să-şi ia ceea ce doare.
În româneşte de Ion Frunzetti

]]> https://versuri.pro/juan-ramon-jimenez-a-luat-cu-sine-vantul/feed 0 Sufletului Meu https://versuri.pro/juan-ramon-jimenez-sufletului-meu https://versuri.pro/juan-ramon-jimenez-sufletului-meu#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=81273 →]]> Necontenit ții creanga pregătită
dreptului trandafir; pășești atent
mereu lipind urechea caldă la intrarea
trupului tău, după săgeata nesperată.
Nu-i undă ce se scurge din neant,
din umbra ta deschisă să nu-și ia
lumina cea mai pură. Noaptea, treaz
rămâi pe steaua ta, de veghe vieții.
Așterni pe lucruri semnul de neșters.
Apoi, întors în slava culmilor,
vei retrăi-n tot ce pecetluiești.
Și trandafirul tău va fi tipar al trandafirilor;
auzul al armoniei; al luminilor
cugetul tău; al stelelor vegherea-ți.

]]> https://versuri.pro/juan-ramon-jimenez-sufletului-meu/feed 0 Ora Imensă https://versuri.pro/juan-ramon-jimenez-ora-imensa https://versuri.pro/juan-ramon-jimenez-ora-imensa#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=81258 →]]> Tulbură pacea doar o pasăre, un clopot
Parcă-ar vorbi în taină cu-amurgul amândoi.
E liniştea de aur. E seara de cristale.
Candori rătăcitoare trec legănând copacii.
Şi dincolo de toate prin vis pârâul clar
printre mărgăritare spre infinit aleargă
Singurătate! Totul e limpede şi stins
Tulbură pacea doar o pasăre, un clopot
Iubirea e departe… Nepăsătoare, calmă,
inima-i liberă. Nici veselă, nici tristă.
Culori, parfumuri, brize şi cântece o fură
Parcă-ar pluti pe lacul unor simţiri imune
Tulbură pacea doar o pasăre, un clopot
Parcă-ai putea cu mâna s-atingi eternitatea

]]> https://versuri.pro/juan-ramon-jimenez-ora-imensa/feed 0